Ce se intampla?
Un acces de furie est echivalentul emotional al unei furtuni de vara – neasteptat, si cateodata neiertator. La un moment dat tu si copilul va bucurati de o masa linistita la restaurant si in minutul urmator el scranceste, plange si apoi tipa cat il tin puterile pentru ca paiul lui este indoit. Copiii intre 1 si 3 ani, de regula, sunt predispusi la acest fel de comportament.
Nu te ingrijora ca o sa cresti un tiran, pentru ca la acesta varsta copilul nu intelege manipularea. Mai mult ca sigur, este frustrat si comportamentul lui isi are radacinile in aceste sentimente. Psihologii artibuie acest fel de comportament faptului ca limbajul inca nu este foarte bine dezvoltat la acesta varsta, pot intelege o gramada de cuvinte insa nu le pot reproduce. Cand un copil nu poate exprima ceea ce doreste sau ce simte, intervine frustrarea.
Ce puteti face?
Nu va pierdeti calmul. Un acces de furie al copilului nu este chiar o priveliste placuta. Pe langa fapul ca loveste cu picioarele, tipa sau se tavaleste pe jos, repertoriul copilului mai poate include: aruncatul obiectelor care ii sunt la indemana, loveste oamenii care sunt prin preajma sau chiar isi tine respiratia pana se albastreste.
Cand are un acces de furie, este foarte putin probabil sa asculte argumente rationale, dar va raspunde-negativ- la comportamentul dumneavoastra negativ fata de el ( daca tipati sau il amenintati). Cea mai buna metoda de a-l calma este sa stati pur si simplu langa el. Daca iesiti din camera il veti face sa se simta abandonat. Sentimentele pe care le are in acele momente l-ar putea speria si pe el, si are nevoie sa stie ca sunteti in apropiere.
Unii psihologi recomanda sa il luati in brate si sa il mangaiati, pentru ca se va calma cand il veti imbratisa. Altii spun ca cel mai bine este sa-l ignorati pentru a nu-i incuraja comportamentul. Incercati ambele variante pentru a o gasi pe cea mai potrivita pentru copilul dumneavoastra.
Pastrati-va controlul – aduceti-va aminte ca dumneavoastra sunteti adultul. Nu conteaza cat de mult dureaza criza de furie a copilului, nu cedati cererilor copilului si nu negociati cu el, cu toate ca este foate tentant, mai ales daca acest lucru se intampla intr-un loc public. Nu va faceti griji in legatura cu ceilalti oameni, oricine are un copil, a trecut sau va trece prin asta. Daca cedati, veti invata copilul ca acesta este o buna metoda pentru a primi ceea e doreste si veti pune bazele unui comportament problematic.
De asemenea, copilul este deja inspaimantat ca nu detine controlul, ultimul lucru de care are nevoie este sa simta ca nici dumneavoastra nu sunteti stapana pe situatie.Daca loveste oamenii sau animalele, a inceput sa arunce cu obiecte, sau tipa non-stop duceti-va intr-un loc mai linistit pana se calmeaza.Dupa ce s-a calmat vorbiti cu copilul despre ceea ce s-a intamplat. Aratati-i ca ii intelegeti sentimentele si ajutati-l sa exprime in cuvinte ceea ce s-a intamplat, de exemplu: „te-ai suparat pentru ca nu ti-a placut mancarea”.
Aratati-i ca atunci cand exprima ceea ce simte poate obtine rezultate mai bune decat atunci cand tipa: de exemplu: „ imi pare rau ca nu am inteles, dar, acum ca esti calm pot intelege mai bine ceea ce vrei.”Fiti atenti la ceea ce ii provoaca accesele de furie. Daca se intampla atunci cand ii este foame, luati intotdeauna gustari cu dumneavoastra, daca se acomodeaza mai greu cu situatiile noi dati-i timp, si explicati-i foarte clar ceea ce se va intampla.
Acum ca este in cautarea independentei, dati-i alternative, in asa fel incat sa aiba impresia ca el este cel care detine controlul. Cu toate ca accesele de furie sunt perfect normale pentru aceasta varsta, trebuie sa fiti atenti la eventualele probleme care ar putea aparea: schimbari in familie, o perioada exptrem de plina si obositoare pentru dumneavoastra, tensiuni, certuri intre dumneavoastra si partener. Toate acestea pot provoca istericale. Totusi daca aceste crize se repeta foarte des, ar fi bine sa va adresati doctorului pediatru.
