Bebeluşul şi problemele de temperament. Cum le poți gestiona?

- dacă este mai degrabă calm sau mai degrabă activ

- mai degrabă trist sau mai degrabă vesel?

- are un comportament predictibil sau imprevizibil?

- se adaptează uşor sau dimpotrivă?

- când îl deranjează ceva vociferează tare sau doar protestează un pic?

►Citește și Dezvoltarea psihomotorie a bebelușului de la 11 la 12 luni

Ce trebuie să ştie părinţii este că în timp, pe măsură ce copilul învaţa mai multe despre lume interacţionând cu ea, aceste trăsături de personalitate se pot ameliora. Un bebeluş care se sperie uşor nu se va speria întotdeauna de orice. La fel, dacă un bebeluş vrea să stea numai în prezenţa mamei sale, asta nu înseamnă că îşi va dori asta toată viaţa.

Ce îi poate nemulţumi pe bebeluşi

Toţi bebeluşii sunt nemulţumiţi de aceste lucruri. Temperamentul se vede în modul în care reacţionează şi, în final se adaptează. Unii le pot accepta cu mai mare seninătate, alţii pot deveni extrem de vocali şi enervaţi. Să vedem care sunt cele mai comune motive de enervare:

- lipsa mamei. Foarte rar un bebeluş se va obişnui cu aceasta, pentru că de aici capăta el toată siguranţa. Nu este de mirare că vrea să fie mereu acolo unde simte că îi este cel mai bine, adică lângă mama lui.

- prea multă stimulare. Bebeluşii pot să fie foarte uşor mult prea stimulaţi - un pic de agitaţie, prea multă lume într-un spaţiu mic, zgomote necunoscute. Oricare dintre ele este suficient ca să îl dea peste cap.

- plictiseală. Bebeluşii nu prea pot să facă nimic singuri şi din această cauză se plictisesc extrem de repede. Nici nu au capacitate de concentrare sau de a urmări un singur lucru. Din această cauză trebuie să le propui iar şi iar şi iar câte ceva nou.

- străinii. Începând de la 6 luni bebeluşii nu mai accepta să fie atinşi de străini şi au nevoie de o perioadă de acomodare (mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de temperament) până când să înţeleagă că se pot simţi în siguranţă şi în preajma acestora.

 

Problemele de temperament

E posibil că bebeluşul tău de 10 luni să aibă un temperament îngrozitor. Dacă încerci să îi iei ceva din mână sau să îl opreşti să facă ceva, ţipă până când se face roşu la faţă. Dar dacă renunţi, totul e în ordine.

Crezi că nu poţi face nimic pentru a opri acest comportament?

Nu e chiar aşa. Este foarte adevărat că e mai mult decât stresant să fii fata în faţă cu un bebeluş care ţipă isteric când nu poate avea ceea ce îşi doreşte, dar ţi se va părea mai uşor să îi schimbi comportamentul decât să consideri că este vorba în totalitate de personalitatea lui. Toţi bebeluşii şi o mare parte din copii sunt foarte fericiţi şi mândri de ei atunci când obţin întotdeauna ceea ce îşi doresc, pentru că atunci când le sunt împlinite toate dorinţele au sentimentul că sunt iubiţi şi apreciaţi.

Aşa că este de înţeles că acum copilul tău se va supăra şi va plânge când nu îi îndeplineşti dorinţele.

Dacă nu îi ceri prea multe prea repede, va depăşi acest prag psihologic. Îi vei încuraja dezvoltarea emoţională, îndeplinindu-i dorinţele de câte ori se poate, pentru că în acest fel, îl vei ajuta să menţină stabilitatea emoţională şi să aibă sentimentul că este iubit şi apreciat.

În momentele în care bebeluşul tău nu obţine ceea ce vrea pentru că dorinţa lui poate fi periculoasă sau iraţională, îi vei face un mare serviciu, dacă îi înţelegi supărarea. Consolează-l până se simte mai bine, şi dacă este posibil, atrage-i atenţia spre altceva. Atitudinea ta plină de afecţiune îl va face să înţeleagă că deşi nu i-ai îndeplinit dorinţa, poate întotdeauna conta pe afecţiunea ta.

În concluzie: observând personalitatea bebeluşului şi ce anume îl deranjează poţi reduce izbucnirile temperamentale. Şi, prin multă iubire şi grijă, îl poţi ajuta să depăşească obstacolele pe care propria personalitate le pune.