Sari la conținut

Mami, nu-ţi lăsa puiul să plângă!

De când sunt mamă, am tot auzit că plânsul copiilor ar fi un obicei sănătos şi de încurajat. Teoria spune că micii şantajişti sunt în stare să urle până îţi sparg timpanele şi, cu cât mai repede sări să îi iei în braţe, cu atât mai alintaţi şi dependenţi de tine vor deveni. Apoi ce-i de făcut? Că numai după fusta mamei stau.

După argumentul copilului independent, vine cel suprem: plânsul dezvoltă plămânii bebeluşilor. De parcă părinţii care s-au încăpăţânat să îşi ia puii în braţe de la primele semne de plâns s-ar fi ales cu bebeluşi fără plămâni.

Lucrurile astea erau promovate peste tot: de la domnul din parc, la casieriţa de la supermarket şi până la bătrânică din autobuz, toţi cunoşteau binefacerile plânsului bebeluşesc. În anumite limite, desigur. Adică îl lăsai ce îl lăsai să îşi verse amarul şi să îşi plângă teama, foamea şi singurătatea, după care binevoiai să îi satisfaci nevoile, că doar părinţi suntem şi copii independenţi vrem să creştem.

►Citeşte şi Cum mi-am culcat bebeluşul în pat cu mine şi nu s-a învăţat

În momentul în care am fost invitată la o întâlnire restrânsă (prilejuită de Danonino) cu Dr. Laura Markham, expert în parenting de renume mondial, am ştiut exact ce vreau să aflu de la ea. Fiecare participant a avut ocazia să pună o întrebare, era pe alese şi după sufletul şi neliniştile noastre. Eu am rugat-o pe Laura Markham să demonteze mitul copilului lăsat să plângă pe motiv că face plămâni. Şi mi-a explicat totul atât de clar şi cu atâta emoţie, că abia mi-am stăpânit lacrimile spre finalul discuţiei cu ea.

În primul rând, orice pediatru îţi poate spune că ăştia mici nu au nevoie să îşi dezvolte plămânii prin plâns. Dacă se nasc sănătoşi, atunci şi plămânii lor sunt în regulă. “Acum că ştim cum se dezvoltă creierul uman, avertizează Laura Markham, putem spune că practica este de-a dreptul dăunătoare.

”Mai precis, în momentul în care îţi laşi bebeluşul să plângă şi amâni să îi răspunzi nevoilor, îi faci rău conştient.

Cel mai important lucru pentru puiul de om este să dezvolte încredere. Totul e cât se poate de simplu şi logic. În momentul în care se trezeşte şi simte foamea, creierul bebeluşului îl avertizează că este o urgenţă: “Am nevoie de mâncare, o voi primi chiar acum, iar pentru asta voi fi cât se poate de gălăgios”. În mod normal, părintele reacţionează: “Nu pot îndură plânsul, îi voi satisface nevoile imediat!” Continuăm să existăm că rasă tocmai datorită acestei reacţii pe care părinţii o au de când lumea.

(…)

Citeşte mai mult pe ruxandraluca.ro
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
  • clara

    Mai, mai...acum avem nevoie de expert in cresterea copilului...si culmea, ca apar tot mai multi experti ...si tot mai multi razgaiati, increzuti si ( inspecial baieti-> papa-lapte, feminini si delicati...ma astemp ca oe la 12 ani sa imi fure rusinat absorbantele...

    Fara sa fie cu suparare...noi avem nevoie de experti in Echitarea fortei de munca ! Sa ne educe si sa ne informeze cum putem obtine un job care sa ne ofere si un timp familial de calitate , dar si satisfactie financiară. Firmele au " resurse umane" , noi avem copii fara parinti, cu bona permanenta. Aici e buba care se sparge !

    Cresterea copilului vine ca ceva natural. Este in adnul nostru...cine ii spune albinei cum se colecteaza polenul ? Ghiocelului cand sa iasa?Au experti?
    Problema este sa avem timpul necesar sa ascultam...cine zice: pai toata ziua mami e cu puiul..gresit. e cu mixerul, e cu intinsul hainelor, e cu mancarea, aspiratorul..etc.
    Asta din 2 motive. Ori soțul nu a consultat un expert..in echitarea fortei de munca ( cum spuneam ), ori ea s-a măritat gresit...
    Pt mine, primul an a fost critic si stiam ca bebelusul e 100% dependent de parinti, in special de mami , iar tati muncea cate 12h. Sa ne permitem afrontul financiar. Unde-s experții de echitare? Nu-s...expertii care sunt fac bani spunandu-ne ca aoa e uda, nu ca ar trebui sa ne cumoaram umbrela.
    DAR incetuc , pe masura ce devenea tot mai constient de mediu inconjurator, l.am învățat mai independent. Si da, a plâns, i.a trecut..a cazut, nu am sarit şocată ci am incercat sa aplanez, sa nu para pt el ca e ceva grav.
    Dragelor, copilul meu are 3 ani si doarme linistit daca in camera se vorbeste sau suna " metalica" la vreun telefon sau trece vreun tembel cu motocicleta pe sub fereastra. Uneori vuseaza urat, saracutul, se trezeste speriar in plânset, din cauza visului nu pt ca e singur in camera. Dimineata, daca se trezeste "singur" ( adica ii vad patutul din bucatarie), se joaca ...
    Mai mult, uneori il lasam la buni de sâ pana Du...iar eu su sotul meu drag iesim la o cina romantica, un film, ne bucuram de momente intime de calitate, gingasii..ne redescoperim. " mor" de dorul ingerasului, dar sunt contienta ca e in siguranta cu buni si a 2-a zi il vad. Se bucura di buni de prezenta lui pe acolo..si doarme bine. In nici in caz nu vreau sa fie la fusta mami nedezlipit! Nu vreau MONOMOP SENTIMENTAL : "dragul de el, pe mami o iubeste cel mai mult din lumea asta ", draga cititoare, iti place sentimentul aceladar e gresit si te complaci cu el. asta e natural, nu forta, caci pe urma te miri cand apare vreo surioara " ce e asa rau dintr-o data, o loveste" ...
    Deci ce ziceti, doamna expert ? Va reprofilati? Sau va place narketingul mai mult...stim la ce ne referim...
    P.s. - daca Danone ar tine asa mult la sanatatea copiilor, ar scoate toate prostiile/ chimicalele din produse...se pot face gustoase si fara alea, dar nu ati nai avea asa profituri nesimțite...

Trimite un comentariu
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter
Life.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

Evenimente Bucureşti