A fi bebe nu e lucru mic.
Deși pare că viața mea este simplă, nu-i deloc așa! Oare-și închipuie cineva cum este să fii dependent de altcineva?
Da, mami a mea este un deliciu, mai ales când face tot felul de fețe pe care nu le pricep, dar râd pentru că este amuzantă.
Dar parcă aș face și singur acele lucruri.
Mă trezesc dimineață cu chef de joacă. Dar pot să mă joc? Nu prea!
Mă ia și mă schimbă, mă infofoleste în tot felul de țoale și când termină îmi dă lăptic. Ăăhh păi pe asta nu-l refuz, decât când nu am chef sau mă doare burtica, altfel lăpticul este prietenul meu. Mi-l da imediat ce plâng după el, asta dacă nu mi-l da mami înainte că acum.
După ce mănânc mă ia și mă ține ridicat pe umăr. Nu prea îmi place, dar e bine când scot niște zgomote din burtică și nu mă mai doare.
