Că pot și eu, fata care nu reușea să se uite la un film până la capăt, urca pe scări în loc de lift fiindcă era mai rapid decât s-aștepte, fata care nu plângea la Titanic, nu credea în cai verzi pe pereți și prinți pe cai albi, cea care spunea că n-o să se mărite niciodată, dar și-a dorit dintotdeauna un copil, fata care nu se putea ține nici de un abonament la sală, de nicio dietă cu nume străin, fata căreia-i plăcea să doarmă, care n-avea vreun talent deosebit, ci câteva kilograme în plus și-o mare pasiune pentru înghețată.
Până când s-a apucat de scris. Și-au început lucrurile să vină către ea. Oamenii. Doamna Inspirație. Doamna Încredere și tânărul Curaj. Lume, părul ăla blond a fost cea mai radicală mișcare deșteaptă din viața mea. Uneori mă întreb unde-aș fi ajuns, dacă n-aș fi așteptat atâta după primul tub de vopsea.
Mai devreme îmi scria cineva că e de 9 ani pe blog cu mine și că parcă-i vremea să ne și vedem. Mi s-a făcut pielea de găină.
Ce am învățat de la cititori
Că pot să bag oțet în loc de lichid de clătire în mașina de spălat vase și totul e mult mai bio așa. Plus, ceva mai ieftin, dar asta nu or să ți-o spună reclamele de nicăieri.
