Nu e ca și când nu știu ce se întâmplă în țară, în piețe sau la televizor. Să nu credeți că nu îmi pasă. Chiar dimpotrivă. Mă bucur nespus că sunt atât de mulți tineri care își doresc o schimbare în bine. Doar că…
Și anul trecut, cam tot pe vremea asta, era vânt și ploaie și zăpadă și frig (țin minte exact senzația aia de picioare înghețate și încălzite de inimile tuturor celor care scandau, rezistau, ieșeau), sute de mii de oameni își doreau schimbarea. Ce s-a întâmplat între timp? Vă raportez din viața mea imediată, că nu mai țin pasul cu știrile.
- Ne găsim locul de parcare ocupat de câte o mașină fără număr de telefon la vedere de câteva ori pe săptămână. Weekend-ul ăsta, de trei.
- La fiecare al doilea drum pe autostradă, câte-un șofer aruncă pe geam gunoaie, la peste 100km/h: bonul de la motorină, poate-un șervețel cu muci sau pachetul gol de țigări fumate.
- Clienții de la alimentară mângâie pâinea și chiflele proaspete din vitrinele de autoservire, cu mâinile goale și fără mânuși curate. Nu pe chiflele lor, ci pe care urmează să le cumpere alții. Am văzut că fac asta și doamnele vânzătoare.
(...)
