Prietenul nostru L. l-a dus ieri pe fiu-su mic la film. A cumpărat bilete V.I.P, dintr-alea de costă triplu, dar îți promit o experiență unică. În mod cert a fost unică, doar că nu așa cum s-ar fi așteptat.
Mai aveau zece minute până să înceapă filmul, așa că s-au oprit la bufetul suedez care era inclus în prețul biletului.
Nu s-au instalat bine la una dintre mese, că prietenul nostru dă cu ochii de chelner: un puști la vreo 20 de ani, brunet și slăbuț, care ar fi avut toate șansele să treacă neobservat, dacă nu i-ar fi tronat la ochiul drept ditamai ulciorul roșu, cu un punct galben la mijloc. Ori de câte ori i se părea că nu-l vede nimeni, puștiul se freca la ochi cu o batistă verde, pe care o ținea în buzunarul din spate al pantalonilor. Apoi își relua strânsul de pe mese și prepararea cafelelor sau căratul de mâncare la bufet.
(...)
