Aceasta este expresia favorita a parintilor anxiosi sau super protectori, care isi proiecteaza nelinistile asupra progeniturii lor.
Cateodata este dificil de a fi retinuti, se intampla uneori ca micutul care prinde incredere in sine ca va reusi sa urce scarile, sa sfarseasca prin a cadea: este invatarea. Punandu-l mereu in garda pentru ce i s-ar putea intampla cel mai rau, copilul este oprit din elanul sau, din descoperirile sale, deci din autonomie. Este mai bine sa avertizati copilul asupra pericolului potential sau sa ii spuneti ”risti sa iti faci rau”, este astfel prevenit.
“Este pentru binele tau”Ca intotdeauna, excesul unor fraze de acest gen poate fi nociv. Acest ordin categoric ii da impresia copilului ca este transparent, ca propria sa parere nu are importanta. Ori copilul, de la o anumita varsta, stie ceea ce e bine pentru el si ce ii convine. Copilul are dreptul sa nu ii placa salata, sa nu ii fie frig iarna, chiar daca dumneavoastra sunteti friguroasa. Uneori e bine sa nu spuneti nimic sau sa il puneti in fata unui fapt stabilit fara sa ii spuneti in plus ca e pentru binele sau. “Stiu ca nu doresti sa mergi la piscina, dar vom merge toti impreuna.”
“Suntem satui pana peste cap de tine”Niciun dialog, nicio deschidere nu mai e posibila dupa o asemenea fraza. Din contra, aceasta fraza poate declansa la copilul dumneavoastra un sentiment de abandon. Este mai bine sa spuneti: “Te pedepsesc pentru ca ai depasit limitele.”
