Intrebarea ramane in intregime si e cu atat mai complexa cu cat stim ca visele utilizeaza elemente memorate, la fel de bine pe cele din memoria de scurta durata ca si pe cele din memoria de lunga durata, si va dezvaluie ca in ceea ce priveste bebelusul (si cu atat mai mult fatul!) campul de actiune este cu siguranta redus.
Observarea altor campioni ai hamacului, pisoii, ne aduce un inceput de explicatie. Astfel, somnul paradoxal al pisicii prezinta comportamente tipice jocului sau prinderii unui obiect sau a unui soarece imaginar. Totul ne lasa de gandit ca la fel ca el, bebelusul nostru drag viseaza scenarii caracteristice speciei sale, fara indoiala biberoane si dulcegarii. Aceste supozitii nu pot fi verificate, deoarece puiul nostru nu va fi capabil sa povesteasca visele sale pana la varsta de 4-5 ani.
Cu atat mai putin ca in acest moment, nu este inca pusa la punct masina capabila sa concretizeze imaginile care se imprima in timpul somnului. Astfel, daca stim ca pisicile viseaza soareci, bancherii viseaza bancnote, copii nostri isi viseaza parintii formidabili!
Copiii sunt ca niste “bureti”……care absorb toate evenimentele, si pe cele bune si pe cele rele! Astfel, daca ziua bebelusului a fost agitata (l-ati dojenit, s-a certat cu prietenul de joaca, care l-a muscat…), cu visele rele de noapte isi va regla problemele si conflictele. Ca si visele, cosmarurile ii permit sa “digere” achizitiile zilei, sa faca trierea. Nu va nelinistiti de cosmarurile micutului dumneavoastra somnoros care vin sa uneasca marile etape ale copilariei si ating…100% dintre copiii intre 2 si 6 ani!
