Sari la conținut

5! Anii în care am devenit un alt om

Am scris titlul ăsta și am început să plâng. Nu știu dacă pentru că nu-mi vine să cred că au trecut deja cinci ani, nu știu dacă pentru că a fost o perioadă în care mi-a fost atât de greu sau doar pentru că sunt eu o plângăcioasă. Sau poate din recunoștință pentru omulețul ăsta mic care s-a făcut mare și odată cu el am crescut și eu, m-am transformat în om. Într-un alt om adică.

M-am transformat într-un om mai bun, mai conștient. E drept că m-am transformat și într-un om mai obosit. Dar, cu oboseala asta incredibilă  acumulată în ăștia cinci ani de zile, am învățat și să-mi consum energia pe lucrurile care merită. Sau, mă rog, să încerc măcar să nu-mi mai consum energia pe lucrurile și oamenii care nu merită. Câteodată îmi iese, câteodată nu. Dar, odată cu copilul meu, mai cresc și eu. Promit :)

Fix la ora 12 m-am dus la ea – la minunea mea care azi face 5 ani –  cu lacrimi în ochi, s-o văd cum doarme și s-o pup. M-am uitat la ea și nu am încetat să mă minunez eu de cât de minunată e ea. Și nu, nu cred că am un copil atât de bun datorită mie. Cred că eu am devenit mai bună datorită ei. Mi-am dorit și am luptat atât de mult să fiu o mamă bună încât cred că am reușit, de dragul ei, să devin eu însămi un om mai bun.

(...)

Citeşte mai mult pe fricidemamici.ro

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!