Am vrea să îi protejăm pe copii de tot ce este rău. Credem că asta este rolul nostru, că asta face un părinte bun. Sam Goldstein, psiholog specializat în copii şi autor al cărţii Raising Resilient Children ne spune de ce nu este așa:
„Trebuie să treci atât prin stări bune cât şi prin stări proaste ca să ajungi să ai un simţ al sinelui, ca să capeţi încredere în tine, ca să descoperi lucrurile la care crezi că eşti eşti bun şi care te ajută să mergi mai departe. Nu poţi avea numai succes.”
Desigur, trebuie să încercăm să ne ţinem copiii în siguranţă. Dar asta nu înseamnă să îi protejăm de orice. Între 5 şi 8 ani trebuie să le acordăm şansă de a încerca, chiar şi atunci când este foarte probabil să eşueze. Uite 5 situaţii des întâlnite în care un copil este posibil să simtă dezamăgire şi cum ar trebui să ne comportăm noi, în opinia lui Sam Goldstein:
Când lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dori
Faptul că îţi doreşti mult un lucru nu înseamnă automat că se va şi întâmpla chiar aşa. Fie că ai vrut mult să mergi într-o excursie şi vremea a fost prea urâtă sau că ai vrut să ajungi la un spectacol şi nu s-au mai găsit bilete, sunt lucruri care nu depind de noi. Şi care pot să iasă altfel decât vrem.
Copiii desigur vor suferi foarte tare când se va întâmpla asta. Ce trebuie noi să facem este să încercăm să punem lucrurile în perspectivă şi să arătăm cum putem schimba situaţia în bine. Să zicem că vom face excursia săptămâna viitoare şi atunci mai adăugăm altceva în plus. Şi poate că nu am văzut acest spectacol, dar putem încerca să le învăţăm cântecele şi să ne înregistrăm şi să ne facem propiul spectacol pe care să îl distribuim prietenilor.
Când cineva important îi dezamăgeşte
Invariabil, copii pot fi dezamăgiţi de către cineva din viaţa lor. Fie ca un prieten le-a spus că le face o vizită şi nu a reuşit, fie ca un unchi le-a promis că îi duce undeva şi nu a mai apărut...apar adesea astfel de situaţii în care cineva important din viaţa ta face ceva ce nu îţi place.
Prima reacţie a părinţilor este să reducă durerea inevitabilă spunându-i copilului că îşi poate face alţi prieteni. Sam Goldstein sugerează însă să nu oferim atât de rapid soluţii ci mai degrabă să îi spunem copilului că îi înţelegem supărarea şi să îl întrebăm pe el ce crede că poate face în această privinţă. Iar mai târziu, pe măsură ce învaţa să accepte şi să ierte, să îi fim alături, fără a comenta prea mult.
Când nu a depus suficient efort şi asta se vede
Când copiii erau mici aveau nevoie de noi pentru tot. Şi, mai târziu, când au mai crescut şi ar fi putut să facă lucrurile şi singuri, noi, din automatism nu i-am lăsat – fiindcă noi puteam să le facem mai bine. Şi atunci copiii cum să mai înveţe?
Nu ar trebui nici să-i batem la cap ca să facă lucrurile perfect şi nici să facem noi mereu totul în locul lor. Atitudinea câştigătoare este să-i lăsăm să încerce şi apoi să-şi dea seama singuri ce se întâmplă dacă nu depun efort – fie că este o temă cu greşeli sau un joc pe care l-au pierdut.
Au depus toate eforturile dar tot nu au reuşit
Desigur că ne-ar plăcea să fim cei mai buni la domeniul pe care ni l-am ales ca fiind de interes pentru noi. Dar asta foarte rar se întâmplă. Pentru că sunt în jurul nostru atâţia oameni cu calităţi similare care au depus la fel de mult efort. Ce-i spunem copilului în acest caz?
Este greu să îi spunem să se bucure pentru cel care a câştigat pentru că el este foarte interesat de propria situaţie, cea a celui care a pierdut. Dar putem, în avans, să discutăm un plan care să acopere şi această situaţie, aceea în care planurile nu ne ies aşa cum ne-am dori. Tristeţea rămâne, dar măcar ştim ce avem de făcut şi atunci nu suntem cu totul pierduţi.
Atunci când copiii sunt dezamăgiţi de ei înşişi
Trebuie să recunoaştem, este o situaţie greu de digerat şi atunci când eşti adult. Dar tu ştii, după o mulţime de astfel de experienţe, că trebuie să îţi accepţi greşelile, să nu te cerţi prea tare pentru ele şi să te concentrezi pe modul în care vei face lucrurile diferit data viitoare.
Şi asta este ceea ce trebuie să îi explici şi copilului, că greşeala este o parte importantă a procesului de învăţare.
