Deși sunt genul de mamă care se gândește de cinci ori înainte să spună un `NU` copilului, se întâmplă totuși destul de des să-i refuz lucruri, de obicei lucruri materiale, pe care nu le consider esențiale pentru dezvoltarea copilului meu. Asta pentru că este chiar imposibil să aibă orice, oricând.
Dar, pe lângă lucrurile la care pot spune `NU` cu mare ușurință, sunt și cele la care aș spune `DA` fără să stau o secundă pe gânduri. Și chiar o fac de cele mai multe ori. Una dintre aceste cerințe, la care mereu spun "DA`, este cea când copila mea vrea în brațe. Când îmi spune ”mami, am nevoie să me iei în brațe ca să mă liniștesc” s-a terminat orice. Știu că este cea mai mare și mai importantă nevoie a ei în momentul ăla și în general. Indiferent ce aș avea de făcut în clipa aia, pentru câteva minute, fie 2, 5 sau 20, o țin în brațe. Timpul ăla este al ei și doar al ei.
Cred cu tărie că unul dintre cele mai importante daruri pe care le putem face copiilor noștri este timpul nostru. Și nu oricum, ci timp în care lăsăm deoparte tot ce ne apasă și suntem ai lor 100%.
Este drept că suntem așa de ocupați mereu și avem un milion de lucruri de făcut, dar când cad pradă alergăturii nebune și grabei incredibile, încerc să-mi dau un restart gândindu-mă că eu mereu voi avea treburi importante de făcut, însă aceste clipe din copilăria copilului meu nu le mai recuperez niciodată. Mă gândesc că peste ani nu-și va aminti neapărat câte jucării a avut, câte rochițe sau fustițe, dar cu siguranță își va aminti că nu am avut timp de ea. Cred că mai degrabă îi refuz o jucărie, decât să-i refuz cinci minute în care să mă joc eu cu ea.
(...)
