Partea cea mai bună a faptului că avem privilegiul de a ne crește copiii în secolul 21, liberi și neliniștiți, e că avem acces la informații. Dincolo de scutece, căruțuri 5 în 1 și cezariene.
Dacă acum 20 de ani, copilul trebuia să înțeleagă de vorbă bună sau și-o lua serios pe spinare, acum ar trebui să avem cel puțin bunul simț să ne informăm că bătaia nu face altceva decât să inducă o stare de frică și nimic mai mult.
Pe termen lung, fetița bătută va deveni soția supusă, iar băiatul bătut va deveni soțul agresiv. Vor fi oricum, dar nicicum echilibrați.
Vorbesc în general, că excepții există întotdeauna. Cei cu nervii tari sau salarii mari ca să-și permită multe ore la psihoterapeut.
Îi repet de 10 ori și el tot nu înțelege!
Ne auzim plângându-ne la telefon mamei sau prietenei cele mai bune. O auzim pe vecina din parc sau pe colega de birou, povestindu-ne la o cafea.
– Nu știu cum să-i mai explic. Vorbesc întruna ca o moară hodorogită și el tot nu aude.
Sună cunoscut, nu?
Dacă v-ați întrebat măcar o dată cum să fac să-nțeleagă și copilul meu ceea ce-i explic, atunci scoateți o foaie albă de hârtie și luați notițe.
Stați, stați. Am glumit. Luați-vă o bere în mână, asta dacă citiți după ora 19 sau o cafea tare, neagră, pentru varianta de dimineață și ascultați ceva ce știți deja, dar e al naibii de aplicat.
Că șansele să meargă la ambii copii orice ai aplica e ca probabilitatea să găsești loc de parcare în Ikea la ora 12.
Există speranță. Vine de la bărbatul care freacă de zor cutia cu nimic și de la femeia cu părul proaspăt vopsit la coafor
(...)
-15929-t.jpg)
