Îi învățăm că violența nu este o soluție, dar îi batem acasă. Sau îi lăsăm pe alții să-i “educe” cu câte o palmă la școală, la antrenamente, la pian sau la balet. Le spunem că e important în viață să nu fie lași, dar ne lăudăm la prieteni că nici nu mai trebuie să-i lovim, căci ei deja ne știu de frică.
Îi învățăm să respecte femeia, dar noi o desconsiderăm pe mama lor: o lovim, o înjurăm, o abuzăm, o amenințăm sau o trimitem la cratiță. Le povestim despre cât de puternici și de drepți, de iubitori și de sensibili pot și trebuie să fie bărbații. Apoi, când ne enervează, le spunem că sunt la fel de moșmondiți, leneși, nepricepuți, incapabili precum tații lor.
Îi învățăm să combată idei și nu persoane, dar o facem curvă și proastă pe o femeie a cărei singură vină este că e iubita unuia de care nu ne place. Le povestim cât de importantă este dezbaterea civilizată, dar urlăm la cei care nu sunt de aceeași părere cu noi și îi facem tâmpiți, maimuțe sau retardați. Îi învățăm să judece oamenii după faptele lor, nu după aspectul lor, dar facem mișto non-stop de părul, dinții, hainele, fața, corpul celor cu care nu suntem de acord.
(...)
