Știu că e mult mai ușor să îi arăți că îl iubești când gângurește la tine, când îți apucă cu mânuțele grăsuțe obrajii, când râde cu gura știrbă, când te ia de mână ca să facă primii pași. Când vine dacă e chemat, când mănâncă atât cât să fii și tu liniștită, când pune cuburile în forme și inelele de lemn pe băț în ordinea corectă. Când își face ordine în cameră, când vorbește frumos, când îți povestește cum i-a fost ziua, când se îmbracă singur, fără rugăminți, când înțelege și acceptă regulile. E minunat să îl iubești când își încolăcește brațele după gâtul tău, când te privește în ochi de parcă atunci s-ar termina lumea, cu voi, când simți atâta iubire și armonie în aer de parcă nici nu îți vine să crezi.
Dar el are nevoie de dragostea ta mai ales când e de neiubit
Când plânge neconsolat, fără niciun motiv detectabil. Când aruncă pe pereți cu piureul la care ai muncit trei ore și dă cu farfuria de pământ. Când nu vrea sub nicio formă să plece dintr-un loc, chiar dacă locul ăla e parcul în care stați de cinci ore și e zece noaptea și a început și ploaia. Când vrea rochia de plajă în decembrie și ghetele de zăpadă la 30 de grade. Când pleacă de la baie cu hârtie igienică după el și înșiră toată casa. Când îți întoarce toate sertarele pe dos și scoate din ele lenjeria intimă în care sperai să mai fii și tu sexi vreodată, când o fi data aia.
(...)
