Sari la conținut

Laura Markham: Înlocuieşte pedepsele cu aceste cuvinte, dacă vrei să îţi înveţi copilul o lecţie

Copiii vin pe această lume pregătiţi să înveţe… ne privesc pe noi, părinţii lor, şi învaţă. Învaţă diferenţa dintre roşu şi albastru, ce e bine să facă şi ce nu, cum trebuie să îşi exprime emoţiile, nevoile, sentimentele…

Îi învăţăm permanent câte ceva pe copiii noştri, chiar fără să realizăm că facem acest lucru, şi asta pentru că lecţiile pe care le predăm intenţionat nu ajung atât de bine în mintea lor precum faptele noastre. Ţipăm când ne enervăm, aşa va face şi copilul! Respirăm şi ieşim afară, la aer, când suntem iritaţi, aşa va face şi copilul!

Aşa că, atunci când copilul se comportă necorespunzător, cea mai bună lecţie nu o reprezintă cuvintele tale, ci ceea ce faci:

  • Calmează-te, pentru a-i arăta copilului că şi el trebuie să se calmeze, în situaţii de criză
  • Reconectează-te
  • Ajută-ţi copilul să îşi gestioneze emoţiile.

Dar pentru că sigur ţi se pare aproape imposibil să adopţi o astfel de atitudine, haideţi să căutăm cuvintele pe care le-am putea, totuşi, folosi, pentru a schimba ceva în bine:

1.    Redirecţionează-i acţiunile

A îl învăţa pe copil o lecţie înseamnă să setezi în mod clar nişte limitele şi aşteptările pe care le ai, iar mai apoi să le redirecţionezi către copil. Atunci când ne enervăm, începem să ţipăm, pentru a-i arăta copilului că ne aduce în pragul disperării. Numai că cel mic se comportă aşa pentru că este deja în pragul disperării, iar strategia noastră, greşită de altfel, este să le eliminăm starea de disperare făcându-i să fie şi mai disperaţi. Momentul în care ne pierdem cumpătul se traduce în mintea copilului ca o stare de urgenţă ce îi aduce în imposibilitatea de a mai schimba ceva în bine. Abordarea corectă implică să ne calmăm, să respirăm şi să redirecţionăm  impulsurile copilului către un comportament acceptabil:

Pietrele nu există pentru a fi aruncate. Poţi arunca jucării de pluş, când suntem acasă, sau mingea, când suntem afară.

Nu ne aflăm la magazin pentru a-ţi cumpăra o jucărie, astăzi. Mă gândesc că este greu pentru tine… dar dacă este atât de greu încât nu poţi accepta această stare, plecăm acasă şi continuăm cumpărăturile în altă zi.

Ionuţ, sora ta te iubeşte, dar nu o poţi lua în braţe fără permisiunea ei. Îi poţi cere voie înainte de a face asta?

Regula spune să nu ţipăm în maşină, pentru ca eu să pot conduce în siguranţă. Îmi dau seama că eşti supărat, dar aş vrea să îmi explici de ce. Dacă nu te poţi opri din ţipat, oprim noi maşina.

2.    Arată-i că îl înţelegi

Înainte de a primi o lecţie, copiii au nevoie să fie înţeleşi. Într-adevăr, poţi ţipa la el, spunându-i Încetează acum joacă şi mergi să faci duş, dar el va înţelege că tu vorbeşti serios numai când ţipi şi va trebui să recurgi la acest ton ori de câte ori vei avea nevoie să schimbi ceva la el.

Arată-i, în schimb, că îi înţelegi sentimentele. Îmi dau seama că nu vrei să mergi să faci baie. Îmi dau seama că îţi e greu să te opreşti din joacă şi pun pariu că atunci când vei fi mare vei avea te vei juca zi-noapte şi nu vei face nimic altceva, nici măcar duş, dar acum haide să ne luăm jucăria preferată şi să mergem la duş.

Poate că în această situaţie copilul nu obţine ce îşi doreşte – adică să se joace în continuare – dar obţine ceva mai mult – înţelegerea ta.

► Citeşte şi Laura Markham ne învaţă: ce facem când copilul ne loveşte, la nervi. Un scenariu posibil

3.    Învaţă-l să îşi exprime emoţiile

Atunci când oamenii sunt nervoşi sau supăraţi, capacitatea de învăţa ceva nou sau de a asculta „se închide”. Aşa că, înainte de a-l învăţa ceva, ajută-l să îşi exprime emoţiile. În loc de Mergi în camera ta, până înveţi să te exprimi civilizat, îi poţi spune Au! Ştii că în familia vorbim respectuos unii cu alţii. Cred că eşti supărată, de vorbeşti aşa. Ce s-a întâmplat, dragul meu?

Îi transmiţi astfel că ţi-a vorbit într-un mod care te-a rănit, dar scopul principal nu este să îl înveţi o lecţie, ci să îi creezi un mediu sigur de exprimare a emoţiilor. Îl înveţi în acest mod că emoţiile sunt normale, chiar şi cele negative, şi că nu reprezintă nimic de speriat. Trebuie doar să spună ce simte. În final, va înţelege că, şi în momentele de supărare, tu tot îl înţelegi şi ştii că este un om bun şi, mai ales, normal. Numai că trece prin momente grele…

4.    Dă-i puterea de a-şi repara singur greşelile

Copiii vor să ştie cum pot să repare lucrurile, atunci când o dau în bară. Dar nu atunci când sunt supăraţi, bineînţeles, pentru că nimeni nu vrea şi nu poate să înveţe nimic în astfel de momente. Atunci când copilului i-a trecut supărarea, cu siguranţă vrea o şansă să repare ce a făcut. În fond, nu asta ne dorim cu toţii?

Majoritatea dintre noi ar spune Du-te şi spune-i fratelui tău că îţi pare rău pentru ceea ce ai făcut, dar în acest mod sunt şanse ca cel mic să se simtă umilit.

În schimb, îl poţi ajuta cu emoţiile care l-au determinat să se comporte supărător.

Fratele tău s-a supărat când i-ai aruncat jucăriile. Te întrebi ce ai putea face pentru a îndrepta lucrurile? Minunat!

Dacă răspunde: Nu, nu am niciun chef să îndrept lucrurile cu el! Înseamnă că e încă supărat şi are nevoie să îl asculţi.

Încă eşti supărat pe fratele tău. Acum, îţi vine greu să îţi aminteşti că de cele mai multe ori vă înţelegeţi bine… Vrei să te ajut să îi spunem ceva?

Vei fi uimită să vezi că cel mic va încerca să repare singur lucrurile, când îi va trece supărarea. Mai mult, va învăţa că acţiunile proprii au impact asupra relaţiilor cu cei din jur – şi că este responsabilitatea lui să repare greşelile, dacă el le-a făcut.

Sursa

Photo by Jordan Whitt on Unsplash

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti