Sari la conținut

Pregătirea copilului pentru grădiniță. Recomandări pentru părinți

De ce e atât de intensă și complexă experiența intrării copilului în grădiniță? Ce face ca acest eveniment să fie atât de special, atât de angoasant atât pentru părinți, cât și pentru copii? Ce poartă cu sine intrarea copilului în această etapă? Iată care sunt recomandările Cameliei Chețu, consilier psihologic și psihoterapeut.

Dacă ar fi să descriem în termeni concreți și obiectivi începerea grădiniței, am spune că presupune plecarea copilului la grădiniță, unde va rămâne, timp de câteva ore (în funcție de programul pentru care părinții optează – de prânz, fără somn ori de amiază, cu somn), alături de alți copii de vârsta lui și adulți pe care nu îi cunoaște momentan. În acest timp, se va juca, va face împreună cu ceilalți activități special configurate pentru vârsta lui, va mânca micul dejun, prânzul, alte gustări, va dormi, cu sprijinul și sub supravegherea educatoarei.
Dacă am descrie însă, în termeni subiectivi, personali sau mai bine zis de cum își reprezintă realmente părinții intrarea copilului în grădiniță, am găsi o perspectivă mult diferită de cea anterioară, una condimentată cu multe și variate detalii emoționale, de temeri, speranțe, așteptări ale acestora legate de cum se va simți copilul, cum și ce prieteni își va face, dacă va mânca sau va dormi, cum va primi și respecta regulile grădiniței, blândețea și grija educatoarei, ca și a celolalți membri ai personalului didactic. Este vorba în fond, de diminuarea controlului, de anxietatea de separare, de creșterea incertitudinii pentru părinții copilului, stări care sunt adesea îmbibate de propriile lor experiențe timpurii. Ies acum la suprafață amintiri vechi și trăirile asociate lor, încă din perioada în care ei înșiși au fost separați de părinți, fie pentru a merge la grădiniță, fie pentru a sta la bunici ori a pleca în tabere.

După părerea mea, pregătirea copilului pentru grădiniță începe cu pregătirea părinților, respectiv cu a-i provoca să răspundă la următoarea întrebare: Ce imagini îți vin în minte când te gândești că fiu tău/ fiica ta va începe grădinița? Vom observa că fiecare părinte va scoate la iveală imagini diferite, în care apar copii zâmbitori, temători sau copleșiți de plâns, în care pot descoperi propriile lor imagini, de pe când erau în aceeși situație, copii care știu sau nu cum să se orienteze spre educatoare sau alți copii, cum să se prezinte etc. Apoi, o altă întrebare ar fi: Ce crezi că l-ar ajuta pe copilul tău să facă față mai bine situației? Dincolo de primul răspuns cel mai frecvent - “să fiu lângă el”, părinții au nevoie să găsească alte răspunsuri, cum ar fi “să știe cum să își facă prieteni, cum să ceară ajutor când au nevoie, cum să facă față dorului de părinte, să știe că este în siguranță etc.” și desigur, ulterior, de modalități concrete de a îi ajuta pe copii să învețe aceste abilități. Cu privire la acest aspect, cele mai eficiente modalități sunt cele prin joc și povești. Improvizarea de jocuri și povești vii și personalizate cu personajele preferate ale copilului – animale, plușuri, eroi din desene animate etc., care ajung la grădinița de animale, de plușuri, de eroi, unde trec prin diferite situații intense – când li se face dor de mami și tati, când se simt singuri, când nu cunosc pe nimeni etc. Jocurile și poveștile sunt unele interactive, în care copilul ia parte la elaborarea scenariului și regiei, jucând rând pe rând roluri diferite.

►Citește și Cum sunt primele săptămâni pentru un educator la grupa mică

Cum ai dori să se comporte, să reacționeze copilul tău când începe grădinița? – este o altă întrebare extrem de utilă pentru a îl ajuta pe părinte să înțeleagă cum funcționează dinamica atașament - separare. În funcție de tipul atașamentului, vorbim de un tip specific de separare. În cazul atașamentului sigur, în care părinții, figurile de atașament, satisfac la timp și adecvat nevoile copilului, separarea va fi una impregnată cu dor, pentru că nu-i așa?!, ni se face dor și nouă, celor mari, atunci când ființa iubită pleacă într-o delegație cu serviciul. Așadar, este absolut normal, ca în primele zile, săptămâni de grădiniță, copilului să îi fie mai greu emoțional, să plângă când își vede părinții închizând ușa grădiniței după ei. Plânsul este așadar în acest context un răspuns adecvat pentru copilul atașat sigur de părinții lui. În cazul unui atașament anxios evitant sau nesigur, după caz, separarea va arăta altfel. Putem vedea astfel, copii care nu se exteriorizează emoțional atunci când părintele pleacă sau dimpotrivă, are reacții extrem de accentuate.

A-i vorbi copilului prin intermediul personajelor jocurilor despre emoțiile care îi invadează sufletul atunci când pleacă spre grădiniță, când își iau la revedere, când se reîntâlnesc sunt secvențe extrem de importante în acest proces pregătire pentru grădiniță.
 

Articole relationate
Decalogul copilului autonom

Decalogul copilului autonom

Ce bine ar fi dacă ar există un manual pentru fiecare etapă din dezvoltarea copilului. Ce ușor ne-ar fi dacă am putea să-l consultăm de fiecare dată când trebui...

Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat

    Desenele animate și educația

    Plouă afară. E frig și cred că e un moment potrivit pentru acest subiect, despre care vreau să scriu de ceva vreme – despre educația copiilor și desenele animate. Un lucru e sigur, copiii...

    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti