Când începi călătoria numită maternitate, nu te gândeşti că ai putea vreodată să ţipi la copilul tău. Este atât de dulce, de bun, de inocent, încât ai băga mâna în foc că vei avea răbdare şi să treceţi marea, împreună.
Numai că, ce să vezi… lucrurile se mai schimbă, copilul creşte, experimentează diverse etape, contexte, stări şi, inevitabil, apar şi momentele în care parcă încearcă să te aducă la limita răbdării, să vadă cât de mult poţi duce.
Mai mult, copilul este cel care te cunoaşte atât de bine, încât ştie care sunt punctele tale slabe şi ce poate face pentru a obţine ce vrea de la tine şi a te enerva la maximum, dacă nu primeşte ce doreşte.
Ce poţi face, în acele momente? Ţipatul nu este cu siguranţă o soluţie şi nici autoînvinovăţirea: cu siguranţă toţi părinţii trec prin astfel de situaţii şi, cum necum, trebuie să înveţe să le gestioneze.
► Citeşte şi Cum să-ți gestionezi furia față de propriul copil
Vestea bună este însă că noi, adulţii, avem în plus un creier matur, spre deosebire de copiii noştri, creier pe care îl putem folosi în mod ingenios! Iată cum îţi sugerăm noi să te comporţi, când copilul are un tantrum:
Nu uita că este mic – Sună simplu, dar nu este. Stând 24/24 alături de el, îi înţelegem limbajul, gesturile, plânsul; ceea ce nu poate fi decât grozav, însă uităm că sunt mici şi imaturi…
Chiar dacă nu au decât câţiva anişori, micuţii noştri se pricep să se caţere, să cânte, să deseneze, să danseze… În fiecare zi, copilaşii învaţă ceva nou sau se perfecţionează în ceea ce ştiu deja să facă, astfel că, la un moment dat, ajung în acel punct în care nu mai dau randament. Obosesc, se blochează pur şi simplu şi nu le mai rămâne decât să facă o criză, un tantrum. Acesta este momentul în care trebuie să ne amintim că el nu este decât un om… mai mic!
„Când ai un copil mic, cea mai rezonabilă aşteptare este neprevăzutul. Aşteaptă-te la ceva neaşteptat şi atunci vei reuşi să îţi păstrezi calmul în fiecare moment,” spunea Janet Lansbury, autorul mai multor studii despre dezvoltarea copilului.
Numără – Tuturor părinţilor ni s-a spus, la un moment dat, să numărăm până la 10, atunci când ne enervează copilul. Numai că am descoperit că număratul face mult mai bine pus în practică de copil. Şi nu funcţionează ca o practică de a-i limita copilului emoţiile, ci de a-i da răgazul necesar să îşi schimbe comportamentul.
Spre exemplu, dacă îl rogi pe micuţ să se oprească din a face ceva împotriva regulilor şi el nu dă semne să se oprească nici după a doua – a treia rugăminte, atunci poţi începe să numeri. Spre exemplu: “dacă nu te opreşti din colorat peretele până număr la trei, atunci îţi voi lua toate creioanele, pentru totdeauna, pentru că nu ştii cum să le foloseşti”. Această frază va funcţiona pentru că îi va da copilului timpul necesar să proceseze rugămintea, să îşi dea seama care este rezultatul acţiunilor sale. Mai mult, te ajută şi pe tine, ca părinte, să îţi păstrezi calmul.
Nu uita că tu eşti un model pentru copilu tău – Dacă tu ţipi, ţipă şi el. Nici nu contează ce spui tu atunci când ridici tonul, ci doar că l-ai ridicat. Studiile au arătat că acei părinţi care exagerează în faţa tantrumurilor copiilor tind să le dezvolte comportamentul agresiv, în timp. Cercetarea s-a efectat pe un eşantion de copii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 27 de luni.
Aşadar, dacă vrei ca micuţul tău să nu facă tantrumuri, păstrează-ţi calmul!
E important să înţelegi de ce ţipatul nu funcţionează – Atunci când ne enervăm, ţipatul şi cuvintele urâte ies din gura noastră fără să ne mai gândim la impactul pe care l-ar putea avea. Dar gândeşte-te cum a fost ultima dată când cineva a ţipat la tine: te-ai simţit supărată? Nervoasă? Iritată? Înspăimântată? Acum pune toate aceste emoţii în corpul unui copil de 2-3 ani? Ce părere ai? Nu e bine, nu?
Mai mult, studiile au arătat că oamenii îşi amintesc mult mai bine cuvintele rostite pe un ton neutru, decât pe acelea rostite cu o voce ridicată sau tristă.
Aşadar, ţipatul este contraproductiv!
Faceţi-vă timp să vă reconectaţi – Atunci când copilul ajunge să facă tantrumuri, unul dintre motive poate fi faptul că se simte deconectat de tine, mama lui. Poate că în ultima perioadă aţi petrecut mai puţin timp împreună, poate a primit mai puţină afecţiune…
În orice caz, încercaţi să vă conectaţi şi amintiţi-vă că nu prin ţipat puteţi face asta!
Spre deosebire de adulţi, copiii nu dispun de maturitatea emoţională şi verbală de a spune ceea ce simt. Este bine ca voi, părinţii, să mergeţi în întimpibarea nevoilor lor afective.
Joaca este una dintre cele mai bun căi prin care vă puteţi reconecta cu cel mic. Implică-te, stai alături de el, pune-I întrebări, răspunde-i, intră-ţi în rolul de prieten. Relaţia voastră va deveni mult mai strânsă şi copilul va face şi mai puţine crize de furie.
