Am citit atatea articole serioase despre nasteri si planuri de nasteri incat ne inchipuim ca lucrurile chiar se petrec asa, intr-un mod cat se poate de rational, plin de iubire si uneori chiar eroic. Dar de fapt in momentul cu pricina alte ganduri ne trec noua prin cap:
Cu cateva zile/ ore inainte de nastere
- Am o burta imensa, trebuie sa se termine cat mai curand, iti spui in timp ce te uiti in jos la o burta imensa si calculezi serios daca sa te ridici sau nu de pe scaun.
- 'Dar mai ai o multime de lucruri de facut!', iti sopteste suav la ureche panica incercand sa te convinga ca in niciun caz acesta nu ar fi momentul potrivit pentru o nastere.
- Hai sa mai fac o ultima poza cu burta, este IMENSA. Nu o sa ma creada nimeni ca am avut burta atat de mare.
- Am fost la un control la doctor si totul merge perfect. Gata, pot sa ma relaxez, desi este evident ca daca totul merge perfect atunci nu mai este timpul de relaxare.
- Hai sa vad toata seria 'Urzeala tronurilor', pentru ca tu crezi ca ai tot timpul din lume si nasterea nu se va mai intampla niciodata. Vei sta toata via asa, cu burta atat de umflata incat sa nu te poti misca si sa te uiti la seriale.
In timpul nasterii
- Daca ma mai inteapa inca cineva odata cu acul nu stiu ce-i fac! Desigur ca te-au pus sa semnezi ca intelegi ce ti se intampla, dar de fapt i-ai mintit. Nu intelegi nimic.
- Ce am invatat eu la Lamaze? Inca o data in viata realizezi ca ai facut un curs degeaba, pentru ca nu ti-a ramas nimic concret in cap. Si oricum, nimic nu pare sa se aplice.
- As face orice sa dispara aceasta durere. Ma auzi? Orice! Cateva minute de liniste si somn devin cel mai frumos vis posibil. Cat de superficiali sunt oamenii pentru ca nu apreciaza asta.
- Iar a venit, s-a uitat, a plecat... Data urmatoare nu am sa il mai las pe doctor sa plece cu un totul e in regula. Acum iar trebuie sa il astepti minute intregi ca sa vina sa iti spuna cat mai dureaza si cand se termina.
- Daca am sa mai imping o singura secunda voi muri. Voi muri cu adevarat.
- Trebuie sa merg la toaleta.
- Ce bine ar fi daca ar fi aici sotul / mama / sora / prietena / doula / profesoara de canto. Atunci as fi mai putin nelinistita.
- Ce face toata lumea acolo jos. Eu nu vad nimic! Iti amintesti ca ai citit undeva ca multe persoane au povestit ca li s-au facut epiziotomii si nu au simtit nimic.
Si apare bebelusul plin de sange si murdar si nu iti vine sa crezi ca totul s-a terminat. Dar ti-l aduc in brate, il pui pe pielea ta si totul devine dintr-o data perfect.
