Micutul Ward are acum 18 luni si ii incanta pe toti cu zambetul si energia sa. Insa primul sau an de viata a fost cel mai greu posibil si numai miracolul iubirii si al grijei constante l-a facut sa nu fie cu nimic deosebit fata de un bebelus nascut la termen.
In 2012 Ward Miller s-a nascut la 25 de saptamani, avand mai putin de 700 de grame. Primele sale 107 zile le-a petrecut la sectia de terapie intensiva a spitalului Nationwide Children's Hospital din Ohio, SUA. Mama sa, Lyndsey Miller, era la serviciu cand a inceput sa simta crampe neobisnuite. A mers de urgenta la spital, unde doctorii au anuntat-o ca este in travaliu si peste 4 ore bebelusul se nastea. De abia peste 4 zile a putut mama sa sa il vada si sa il ia in brate.
Si de aici porneste emotionanta sa poveste de supravietuire, asa cum este prezentata de catre tatal micutului Ward, fotograful Benjamin Scot Miller in acest filmutel de 7 minute.
Ward Miles - First Year from BenjaminScot on Vimeo.
Dupa 10 zile de la nastere bebelusului i s-a facut prima scanare a creierului pentru a verifica daca exista sangerari. Rezultatele au iesit descurajante. Sangerarea ar fi putut avea nenumarate efecte negative - ar fi putut avea leziuni cerebrale, sa nu poata sa mearga sau sa fie handicapat mental. Lista de probleme este nesfarsita.
"Imi parea atat de rau pentru el. Nu era vina sa. El nu putea face nimic ca sa fie bine. Noi nu puteam face nimic ca sa fie bine. Doctorii nu puteau face nimic ca sa fie bine. A fost un sentiment oribil. Tot ce puteam face era sa ne rugam."
Dar in acea noapte s-a intamplat ceva ce niciunul dintre parinti nu va uita.
"La ora 6 il tineam de mana, ne uitam la el, vorbeam cu el. Nu mai avea masca pe fata si nici tubul care il hranea. In timp ce il priveam si-a intors capusorul catre noi si a deschis ochii. Stiam ca inca nu poate sa vada, dar era nemaipomenit ca a deschis ochii si inca atat de mari. Imi voi aminti mereu acel moment. A fost ca si cum ne-ar fi spus - Sunt ok!!! Nu va pierdeti speranta!" Si asa a si fost.
"Vreau sa multumesc tuturor doctorilor, asistentelor si personalului din spitale din intreaga lume care si-au dedicat viata ajutarii bebelusilor sa se insanatoseasca. Fara voi, fiul meu nu ar fi avut sansa sa ajunga acasa."
