Un studiu recent din American Journal of Obstetrics and Gynecology sugereaza ca folosirea medicatiei pentru declansarea travaliului trebuie sa fie pastrata pentru situatiile in care continuarea sarcinii prezinta un risc clar de sanatate pentru mama sau copil.
Studiul a fost efectuat in Belgia si a monitorizat peste 15,000 de nasteri ale primului copil al mamelor. Toate femeile au avut sarcini sanatoase, necomplicate. La cererea lor jumatate dintre ele au avut travaliu declansat de medicamente, cu putin timp inainte de nastere. Cealalta jumatate au intrat natural in travaliu. Femeile care au “beneficiat” de travaliu indus au folosit semnificativ mai multe medicamente, iar incidenta cezerienelor a fost mult mai mare din cauza stresului fatului si a travaliului care nu evolua corect. In acest grup a fost nevoie de mai multe nasteri cu forceps si vacuum si mai multi bebelusi internati la terapie intensiva.
Folosirea medicamentelor pentru a începe în mod artificial travaliul a fost mult timp practicata atunci când sarcina era complicată de boală. Hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat și sarcinile tarzii pun în pericol sănătatea mamei si a copilului. Continuarea unei sarcini nesănătoase poate fi, uneori, mai periculoasa decât nasterea mai devreme a copilului, chiar dacă procesul de inducere a travaliului în sine poartă un anumit risc.
Folosirea acelorasi tehnici pentru a induce travaliul pentru motive non-medicale a inceput sa fie din ce in ce mai folosita de medici in ultimii ani. Într-adevăr, presiunea de a programa nașterile din motive de comoditate, atât de pacienți cat de medici a dus la un număr tot mai mare de induceri non-medicale. Cunoscut sub numele de "inducere electiva", aceasta metoda a devenit una dintre procedurile medicale cel mai frecvent efectuate in Statele Unite. Potrivit Centrului National de Statistica Sanitara, aproximativ unul din cinci travalii este început în mod artificial, iar procentul a crescut anual atât timp cât datele au fost colectate.
Cercetarile datand din anii 1980 și chiar mai devreme au arătat ca în mod constant travaliul indus se termina mai des cu cezariana, livrari cu forcepsul, infectii grave si complicatii mai mari atat pentru mama cat si pentru copil. Cu toate acestea, multi medici nu sunt convinși de riscuri. Studiile anterioare au lăsat deschisă întrebarea dacă complicațiile la naștere au rezultat din tulburările de sarcină care necesită inducerea sau din procesul de inducere în sine.
Studiul belgian este unul dintre cele cateva din ultimii ani care au incercat sa compare sarcini clinic similare, necomplicate. Toate au rezultate izbitor de asemanatoare.
Travaliul indus necesită, în general, repaos mai strict la pat, timp mai lung de monitorizare fetala si o monitorizare mai frecventa a semnelor materne vitale. Travaliul dureaza de obicei mai mult. Din cauza faptului ca medicamentele cel mai frecvent utilizate sunt administrate prin perfuzii este necesara si restrangerea libertatii de miscare a mamei. Mai mult deoarece eficacitatea medicamentelor este deseori dificil de evaluat, in special in fazele lungi ale travaliului, monitoarele plasate vaginal restrang si mai mult libertea de miscare. Mamele au nevoie mai des de anestezie peridurala mai frecvent atunci cand travaliul este indus, indicand faptul ca travaliile induse sunt mai dureroase. Dar poate cea mai neplacuta mai dezamagitoare complicatie este esecul travaliului. De multe ori indicatia nu functioneaza si alte planuri trebuie puse in practica.
Nici unul dintre studii nu recomanda o abordare pasiva a sarcinilor complicate medical. Dar ajuta la definirea riscurilor si a definirii unei abordari mai precaute in folosirea inducerii travaliului.
