Desigur ca am vrea sa le stim pe toate si sa le influentam pe toate, mai ales atunci cand este vorba despre lucruri atat de importante precum copiii, insa ar trebui sa intelegem din start ca acest lucru nu este posibil. Si sa ne relaxam.
Mai rar o sa vezi atat de multi parinti care se considera experti ca acum. Cu atat de mult dispret fata de ceilalti si atat de multa siguranta in propriile actiuni incat, daca s-ar putea, i-ar palmui pe toti cei care nu gandesc la fel.
Si sunt multi cei care nu gandesc la fel, fiecare are propria agenda in a creste copiii. Dupa cum si este normal, pentru ca in aceasta ecuatie intra o infinitate de variabile: personalitatea si timpul parintilor, ce au citit, ce au fost invatati, personalitatea copilului, propriile amintiri din copilarie, asteptarile de la viata si disponibilitatea.
Se intorc degete acuzatoare in toate directiile
- sta prea mult timp cu copilul. Dar de bona nu a auzit?
- sta prea putin timp cu copilul. Ce fel de mama este asta?
- cum l-a lasat sa guste din aluat necopt?
- eu sa fi fost in locul lor l-as fi pus la punct!
Si tot asa, fara sa inteleaga ca este adevarat, poate ca ei ar fi fost mai buni in acest singur caz, dar nu au nicio idee cum se descurca parintii in celelalte 99% din cazuri. Sau ce planuri si-au facut ei. Poate cedeaza in acest punct (in care tu crezi ca nu ar fi trebuit cedat in ruptul capului) pentru a castiga ceva mult mai valoros: timp placut petrecut impreuna, socializare, explorare, independenta etc.
Nu exista un singur mod de a creste copilul. Radem de parintii nostri si ii numim niste incuiati pentru ca ei stiau ca bebelusul se infasa si nu este tinut prea mult timp in brate. Dar nimeni nu se intreaba daca asta nu corespundea mai ales stilului de viata de atunci - era cea mai buna solutie cand nu aveai atat de mult timp la dispozitie si nici atat de multe haine de schimbat. Ii consideram prea aspri, dar nu ne gandim nicio clipa ca de la 6 ani copiii erau atunci cu orele singuri pe strazi fara ca nimeni sa-i supravegheze. Nicio secunda nu ne trece prin cap ca asprimea venea din frica de a vedea ca nu ne pot proteja. Nu, ei erau niste incuiati si noi suntem niste destepti.
In ce priveste acceptarea sfaturilor, nimeni nu spune ca ar trebui sa o faci. Mai ales daca sunt nesolicitate, asa cum se intampla adesea. Dar asta nici nu inseamna ca trebuie sa sari in sus ca si cum cine stie ce anume ti s-a facut. Mai ales ca acele sfaturi rareori sunt indreptate catre tine, ca mama. Ele privesc mai ales binele copilului. Si cumva toata lumea se simte responsabila sa ii fie bine copilului tau. Iar mie asta mi se pare un semn bun pentru copil si pentru societate, oricat de tembele ni s-ar parea noua, personal, acele sfaturi. Dar, desigur, sa primesti sfaturi atunci cand esti un mare expert este un afront de neimaginat care trebuie imediat rasplatit prin cateva cuvinte urate, macar in gand.
Sa ne relaxam, este ceea ce propun. Doar suntem un popor tolerant si nu o sa ne dovedim noi, mamele, cele mai agresive dintre toti.
