Am făcut un exercițiu la prima ediție a proiectului Mama Time Out, ca să conștientizeze fiecare dintre noi locul pe care îl avem în viața proprie. Doar 1 persoană din 40 prezente la eveniment s-a considerat prioritate în propria viață, adică s-a gândit să se treacă pe sine pe lista cu cele mai importante lucruri/persoane din viață. Ca femei, așa suntem construite. Așa am învățat, de la mamele noastre, de la femeile din familia noastră. La mama și la mătuși eu asta am văzut, de când eram micuță: mereu în mișcare, femei active, dedicate muncii lor, care au pus cot la cot cu bărbații pâine pe masă și care mereu s-au gândit la copii și la bărbat, înainte de ele. La muncă, la fel. Ele puteau să mai aștepte, colegii și șefii erau mai importanți. Nici nu simțeau că se sacrifică. Așa era normal, așa face o femeie. Doar că, ce să vezi, timpul trece, că asta e treaba lui, iar corpul își cere drepturile. O măsea netratată azi, un junghi nebăgat în seamă mâine, o durere în piept, înțepături pelvine ignorate, analize amânate, alimentație săracă în nutrienți, screeninguri anuale nefăcute – toate se întorc împotriva noastră. Pentru că nu avem timp, nu avem chef și, câteodată, nu considerăm important. Noi suportăm amânare, pentru noi e timp. Câteodată însă, timpul nu mai are răbdare cu noi.
La un calcul simplu, avem nevoie pentru noi, femeile, cam de 700 de lei pe an.
(...)
-15929-t.jpg)
