Mă întreba Ana Zâna Scutecel când mi-a fost mai greu ca mamă. M-am gândit la multe momente, dar îmi rămânea în suflet unul singur. Am scris și am șters, poate nu despre asta mă întreba, și apoi am mai citit încă o data descrierea rubricii ei, pentru care m-a invitat să scriu ” voi avea că invitată câte o mămica bloger care să povestească când i-a fost mai greu și ce sfat are pentru mămici.”
Când mi-a fost mai greu ca mamă? Când nu am mai fost mamă. Atunci parcă se ștersese tot ce simțisem eu ca fiind greu vreodată. Atunci îmi doream să mă doară sânii de la alăptat, nu de la lipsa unui copil care să sugă. Să mă doară sufletul pentru fiecare comentariu că am născut prin cezariană ca și cum nici nu aș fi născut, nu să privesc operația și să o urăsc fiindcă n-am și copilul. Să simt că mă prăbușesc din lipsă de somn și mâncare pentru că nu doarme bebelușul și cere ţâţă încontinuu, nu să trăiesc cu aer și gol. Să nu mai știu ce să fac când îmi plânge copilul că îi ies dinții și măselele, dar să plângă.
(...)
