Merge prietenă mea E. la munte cu fetele, în weekend. Azi mă sună să îmi povestească peripețiile și radem amandouă cu lacrimi. Sâmbătă, ea și încă una dintre fetele din grup încearcă să se programeze la masaj, la centrul spa din hotel:
-Aveți două locuri libere la masaj în seara asta?
-Avem la ora 17. Sunt liberi doi dintre colegii noștri.
-Adică doi bărbați?
-Adică doi terapeuți.
-Dar sunt totuși bărbați.
-Sunt.
-O secundă, va rog. Acoperă E. receptorul și începe să se consulte cu prietenă ei. Aia nu și nu, că îi e rușine și că mai bine renunţă. E. încearcă să o convingă că sunt terapeuți, că adică nu sunt bărbați, sunt profesioniști, și că la câte trebuie să fi văzut la viața lor, două funduri în plus nu mai contau. Cealaltă tot nu cedează, așa că E. decide să meargă singură:
-Faceți o singură programare, vin la 17! Apoi închide telefonul, mai bagă un extra epilat cu lama prin părțile esențiale, îmbracă halatul alb oferit de hotel și coboară la spa la ora stabilită.
Este întâmpinată frumos de o domnișoară amabilă, care îi oferă ceai și apă cu lămâie și mentă. Muzică liniștitoare, mirosuri plăcute, începe să se relaxeze bine. Curând, i se spune că terapeutul este gata să o primească. Și îi pică ăsteia fața când vede un bărbat tinerel și frumușel, care numai a terapeutul pe care și-l imaginase ea nu arată.
(...)
