Responsabilitatea creşterii unui copil este uriaşă. În permanenţă trebuie să fii cu ochii şi cu gura pe ei, pe de-o parte pentru a-i feri de pericole şi pe de altă parte pentru a-i învăţa cum să se comporte astfel încât să se ferească singuri de pericole în viitor.
Nu există un singur răspuns corect la întrebarea: cum să îţi creşti copiii? El diferă de mediul în care cresc copiii, de vârstă şi personalitatea lor, dar şi de personalitatea părinţilor. Şi la această din urmă vreau să mă refer acum. Pentru că unii părinţi par să protejeze prea tare, atât de tare încât acţiunea lor nu vine în sprijinul copilului, ci îi împiedica dezvoltarea.
Haideţi să vedem care sunt câteva dintre lucrurile pe care le fac părinţii foarte protectivi:
1. Nu îşi lasă copilul singur afară nici măcar o clipă. Nici dacă are 10 ani şi se joacă cu prietenii în faţa casei. Părintele trebuie să fie în permanenţă pe terenul de joacă şi să privească totul cu ochi de vultur.
2. Dacă este vorba despre un copilaş mai mic şi a ajuns într-un loc de joacă în interior nu îl lăsa singur. Chiar dacă tot spaţiul este împrejmuit. Chiar dacă exista personal care supraveghează. Fiecare mişcare a copilului trebuie urmărită şi părintele să îşi dea cu părerea despre ce se întâmplă.
3. „Pot să o fac!”, spune copilul plin de ambiţie. Însă părintele crede că este prea mult. Nu îl lasa să încerce şi, eventual, să eşueze, ci îi spune „Asta este pentru copii mai mari, nu ai voie.”
4. „Vreau şi eu!”, spune copilul care şi-ar dori să ajute la bucătărie. Dar părintele nu se bucura deloc. Stă cu inima strânsă la ideea că se va face mizerie în jur.
5. „Cu asta vreau să mă îmbrac” spune copilul dimineaţa. Şi părintele sta şi negociază şi se împotriveşte pentru că el are o altă părere. În fiecare dimineaţă.
6. Panică! Copilul a dispărut deşi ai întors capul numai o secundă. Părintele protectiv nu suporta că s-a mutat copilul trei metri mai încolo şi el nu a văzut când a făcut-o. Îl ceartă pe copil. Se ceartă pe sine.
7. Părintele care vrea neapărat tot ce-i mai bun şi mai nou pentru copilul său. Care nu doarme noaptea deşi are un bebeluş gândindu-se cum să ofere cea mai bună şcoală. Care vrea musai să ducă copilul la toate cursurile şi evenimentele din oraş. Care ţine neapărat să cumpere şi iar să cumpere lucruri, pentru că cineva le-a lăudat.
8. Părintele protectiv nu poate lăsa doi copii să îşi rezolve singuri o dispută asupra unei jucării. El are o perere despre asta şi vrea neapărat să şi-o impună.
9. Este părintele care ştie că fiecare lucru trebuie folosit într-un anumit fel, pus într-un anumit loc. Un picior de scaun mâzgălit cu carioca îi dă coşmaruri.
10. Un părinte care nu oboseşte niciodată să dea comenzi. Aceleaşi comenzi: Pune-ţi papuci în picioare, pune-ţi papuci în picioare, PUNE-ŢI PAPUCI ÎN PICIOARE!
11. „Nu mai alerga!” este mantra părintelui protectiv. Nu alerga pentru că te poţi răni, nu alerga pentru că oboseşti, nu alerga pentru că transpiri. Nu alerga. Punct.
12. „Haide, încă o înghiţitură, trebuie să termini tot din farfurie ca să te faci mare.”
13. „Am văzut trei doctori, dar parcă nu îmi place cum mi-au spus să tratez aceasta răceală. Haide să vedem încă unul.”
14. Cea mai mare fericire a părintelui protectiv? Să vină copilul la el şi să îl roage să îl ajute cu ceva. Indiferent de vârstă şi la ce anume are ajutor.
