"Cred că leșin.”
„Nu leșina, te rog.”
„Leșin de cald, nu mai pot.”
Și eu care credeam că vrea să leșine de emoție.
La nunta noastră, într-o zi de iulie, fix acum trei ani, a fost nu cald, ci cumplit de cald. Cumplit, îngrozitor și toate sinonimele care vă vin în minte. Ceremonia religioasă, programată pentru ora 19.30, a început cu o mică întârziere din cauza toropelii de la apus, și, chiar și așa, am crezut că vom cădea din picioare înainte să înconjurăm masa din capelă pe „Isaie, dănțuiește”. Îmi venea să-mi scot rochia de mireasă (și nici măcar faptul că era cu spatele complet dezgolit nu m-a ajutat prea tare), să ies din capelă și să mă arunc în piscină (deși nu știu să înot), să stau acolo uitată de lume, cu cocktailuri și înghețată la îndemână, până în zori. Iar lui E. cred că i s-a părut un coșmar îngrozitor purtarea costumului, cu tot cu papion, până la sfârșit. Ce n-ar fi vrut și el, probabil, să stea la pescuit, pe Dunăre, vizavi de resortul unde ne aflam.
Ne ia cu transpirații și acum, numai dacă ne gândim la cât de cald ne-a fost în ziua nunții noastre. Posibil însă să fi fost dublată canicula și de miile de emoții care ne tremurau stomacul, mai ales că nimeni nu s-a mai plâns de căldura din ziua aceea. Posibil deci să fi fost de la noi.
Dar a fost tare frumos la nunta noastră, mai ales că noi chiar ne-am distrat (deși am fost foarte stresați cu organizarea până în ultima clipă), am dansat non-stop (inclusiv pe mese) până la 7 dimineața, când s-au dat bătuți ultimii mohicani, am fost fericiți și veseli că eram acolo.
Aniversarea nunții noastre ne-a prins anul acesta acasă, în trei. N-am avut timp de tort, așa că am sărbătorit, printre picături, cu pepene și gelato și povești despre cum a fost.
Cu trei cutii de înghețată în față, am găsit de cuviință să trec pe-o listă și ce am învățat în toți acești trei ani de bucurii mici și împliniri mari. Trei ani în care am trăit mai mult și mai intens decât într-o viață. Ordinea celor învățate este aleatorie, așa cum sunt mărgelele pe ață.
Am învățat că fiecare moment poate fi cel mai frumos moment. Teoria o știam dinainte, dar am început să o aplic cu succes în ultimii ani. „Trăiește clipa” nu e simplă zicere, ci un izvor de fericire, dacă ți-o aduci aminte în fiecare dimineață.
Am învățat că suntem mai buni împreună decât am fi putut fi vreodată separat, fiecare în parte. Suntem buni unul pentru altul și, amândoi, pentru copilul nostru și pentru cei din jurul nostru.
Am învățat că putem fi chiar mai buni decât suntem, dacă ne uităm, fiecare, zi de zi, în ochii celuilalt.
Am aflat că am mai multă forță dacă există lângă mine un om care crede asta. Că pot face mai multe decât aș fi sperat vreodată, că am tăria și curajul să schimb bucata mea de lume, câtă vreme cel puțin o persoană are încredere că sunt în stare să o fac. Și am făcut, în trei ani, câte n-am făcut în 30.
Am învățat să râd când îmi venea să urlu. Să râd mult și bine.
(…)
Citeşte mai mult pe oanabotezatu.ro
