Drepturile femeilor insarcinate

Nu stiu cum ati procedat voi, dar eu cand am ramas insarcinata am ascuns vestea, la serviciu, pana in luna a patra. Ideea a fost aceea ca pana in luna a treia de sarcina, femeia insarcinata nu beneficiaza de nici un avantaj sau privilegiu, iar riscul de a ramane fara job era maxim. Cine are nevoie in firma de o femeie insarcinata si apoi de o femeie care poarta de grija unui copil mic, si a carui eficienta la locul de munca scade?

Drepturile femeilor insarcinate la locul de munca trebuiesc cunoscute de ambele parti, atat de angajata cat si de catre angajator. Gestionarea amicala a situatiei in care o angajata ramane insarcinata se numara, probabil, printre cele mai controversate si discutate subiecte atat in randul viitoarelor mamici, cat si in randul angajatorilor, care se vad pusi intr-o situatie speciala. Acestia trebuie sa desfasoare un proces de recrutare, pentru a gasi un inlocuitor potrivit jobului si in acelasi timp dispus sa se angajeze pe o perioada limitata.

Ceea ce trebuie sa stie o femeie insarcinata este ca legea o protejeaza, dar nu o avantajeaza in mod special. Este indicat ca mamicile sa isi anunte mai intai seful si apoi colegii, nu doar verbal, ci si in scris. Acestea trebuie sa solicite medicului de familie sau specialistului care monitorizeaza sarcina o adeverinta din care sa reiasa starea de graviditate si sarcina pe saptamani curenta. Anuntul oficial al sarcinii, trebuie insotit de o adeverinta medicala care sa certifice  sarcina.

Nu in toate cazurile angajatorul se dovedeste intelegator atunci cand o angajata il anunta ca va deveni mama, acesta gandindu-se mai degraba cu cine o va inlocui, cand si pentru cat timp. Insa intr-o organizatie cu adevarat unita, relatiile colegiale ar trebui sa ramana la fel de amiabile si placute, iar relatia cu seful nu ar trebui sa aiba de suferit.

In mod normal sarcina nu impiedica angajatele insarcinate sa mearga zi de zi la serviciu, la fel ca inainte, insa exista si situatii medicale aparte, care limiteaza acest lucru. Cunoasterea cadrului legislativ din tara noastra referitor la drepturile mamicilor la locul de munca va ajuta orice mamica sa evite situatiile neplacute, create in jurul acestui context.  

Ordonanta de urgenta nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca mentioneaza, la art. 2, ca salariata gravida este femeia care anunta in scris angajatorul asupra starii sale fiziologice de graviditate si anexeaza un document medical eliberat de medicul de familie sau de medicul specialist care sa ii ateste aceasta stare. Legislatia in vigoare nu prevede anumite termene pentru informarea angajatorului in privinta sarcinii femeii.

Daca munca este daunatoare sau grea, implica efortul fizic sau stres, atunci este in folosul angajatei gravide sa anunte cat mai devreme angajatorul despre sarcina, pentru a putea beneficia de toate drepturile pe care le acorda legislatia in vigoare.

In cazul in care angajatorul nu este anuntat in scris de angajata, acesta este exonerat de obligatiile prevazuta in OUG 96/2003 privind protectia maternitatii la locul de munca. Deci: totul de pinde de tine!

Drepturile  femeilor insarcinate la locul de munca sunt reprezentate de urmatoarele prevederi:
•    Confidentialitate si informare privind drepturile lor, dar si riscurile la care se expun;
•    Refuzul de a efectua munci daunatoare lor sau fatului;
•    Concediu de risc maternal de maximum 120 de zile pentru gravidele cu probleme;
•    Concediu de risc maternal pentru salariatele care alapteaza, platit cu 85% din media veniturilor lunare din ultimele 6 luni anterioare nasterii;
•    Dispensa, de maxim 16 ore libere pe lună pentru consultaţii prenatale fara diminuarea veniturilor salariale in cazul in care acestea nu se pot efectua in afara programului de lucru;
•    Posibilitatea reducerii duratei de munca, cu o patrime, fara ca veniturile salariale sa fie reduse, in cazul in care la recomandarea medicului de familie salariata gravida nu poate indepli un program normal de muncă (Legea nr. 25/2004, art. 13).
•    Doua pauze de alaptare, de cate o ora fiecare sau reducerea duratei timpului de lucru cu doua ore zilnic, cu mentinerea veniturilor salariale, pana cand copilul implineste un an;
•    Salariatele gravide nu trebuie sa fie obligate sa practice servicii in ture de noapte;
•    Salariatele gravide au obligatia de a efectua minimum 42 de zile de concediu postnatal, pentru protectia sanatatii lor si a copilului.

Angajatorul nu poate dispune incetarea raporturilor de munca sau de serviciu in urmatoarele situatii:
•    Salariatei gravide, lauze sau care alapteaza din motive care au legatura directa cu starea sa;
•    Salariatei care se afla in concediul de risc maternal;
•    Salariatei care se afla in concediul de maternitate;
•    Salariatei care se afla in concediul pentru cresterea copilului in virsta de 2 ani sau in cazul copilului cu handicap pana la 3 ani.
•    Salariatei care se afla in concediul pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap in varsta de pana la 18 ani.
•    Salariatei care se intoarce la serviciu dupa concediul de crestere copil, in primele 6 luni de activitate.

Aceste interdictii nu au aplicabilitate in cazul concedierilor pe motive economice ce rezulta din desfiintarea postului ocupat de salariata ca urmare a dificultatilor economice, a transformarii tehnologice sau a reorganizarii angajatorului.

La munca cu burtica

In cazul in care gravida considera ca raporturile de munca sau de serviciu au incetat din motive care au legatura cu starea de graviditate,  are dreptul sa conteste decizia angajatorului la instanta judecatoreasca competenta, in termen de 30 de zile de la data comunicarii acesteia, conform legii. Actiunea in justitie este scutita de taxa judiciara de timbru şi de timbru judiciar.