Sari la conținut

Drumul anevoios de la ”nu vreau” la ”ce părinte bun sunt”

Cred că nu e zi dată din viața mea să nu mă gândesc la oamenii care au doi sau mai multi copii. La soră-mea cu 4, la vecina mea vedetă cu 5, la prietena mea cu 7, la alte prietene cu 3, cu 2. Apoi, îmi fuge mintea la prietenele mele cu un singur copil, cele care sunt departe de casă sau altele cu probleme familiale mari, căci viața nu e simplă nicicum.

Ca mamă, nu cred că e ceva mai greu pe lumea asta decât să-ți vezi copiii comportându-se diferit de cum ai vrea, de cum crezi că i-ai educat, de cum a-i spera să devină. Pentru că mama e cea responsabilă de sensul cuvântului ”a simți”. Mama se va frustra mai ușor dacă copilul nu este fericit în căsnicie, de exemplu.

Ca tată, e greu să-ți vezi copiii că nu au ce mânca, că nu au jucăria preferată, că nu pot merge la fotbal sau la balet. Pentru că tata dă sens cuvântului ”a face”.Tata se va frustra mai ușor dacă copilul nu va avea o meserie ”bună”.

Revenind, eu, ca mamă, mă frustrez maxim când copiii mei nu se înțeleg. Mor la propriu. Dincolo că mă obosesc certurile dintre ei, țipetele, urletele, mă încarcă negativ tristețea lor de după, iar peste asta, cumva, trebuie să forez și să scot magic din mine niște răbdare și înțelegere pentru a rezolva pașnic conflictul. Ca apoi, după alte 5 minute să o luăm de la capăt.

Mai are sens oare să adaug faptul că poate, în același timp, eu aveam pe foc niște mâncare ce tocmai s-a ars sau poate duceam cu mine niște apăsări de adult, zic eu normale, pentru OM-ul ce sunt și nu ROBOT-ul ce s-ar vrea să fiu.

Acum, cum ar fi să am 3 copii? Sau 4?

Înainte de a aprofunda subiectul, aș vrea să menționez că obiectivul principal a tot ceea ce fac eu în viața asta de OM este să mențin armonia în familia mea cu scop final, să am copii fericiți care să ia decizii responsabile în viață.

(...)

De vreo câteva luni încoace, am o situație care, ca orice situație la început părea ușor de gestionat, dar nerezolvată la timp, ce s-a întâmplat cu ea? S-a cronicizat.
Adică, în fiecare dimineață când trebuia să trezesc copiii, intram la Andre care se îmbracă din 3 mișcări, iar apoi, stresată până în vârful unghiilor mergeam la Beatriz.

(…)

Citește mai mult pe mamipetocuri.ro!

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro
    ..

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!