Anna Ogier-Bloomer este o tânără fotografă a cărei mare plăcere a fost să îşi pozeze familia, în special pe mama ei, mai bine de 15 ani. Aşa că din 2013, de când a devenit la rândul ei mamă, a început să îşi surprindă în imagini experienţele mai puţin cunoscute ale maternităţii.
De curând, a făcut publică o serie de fotografii pe care a numit-o „Dezamăgirea” şi care înfăţişează primii doi ani ai maternităţii – de la epuizare şi durere la bucurie şi pace.
„Primii doi ani mi s-au părut cu totul diferit faţă de aşteptările pe care le aveam – s-a născut în minte sentimentul inexplicat de iubire infinită pentru o persoană cu totul nouă în viaţa mea, în timp ce mă luptam să fac faţă un provocări la care nu m-aş fi gândit nici în vis. O prietenă de-a mele, mai înţeleaptă, de altfel consultant în alăptare, mi-a spus că atunci când vine vorba despre copii, singura constantă este schimbarea. Şi mare dreptate a avut!
De fiecare dată când ne-am adaptat unei schimbări, fetiţa noastră se schimba iarăşi, într-o nouă persoană, parcă peste noapte. Avea nevoi noi, interese noi, pasiuni diferite”, a povestit Ogier-Bloomer pentru The Huffington Post.
În timpul primilor doi ani, fetiţa lui Ogier-Bloomer, Violet, nu dormea mai mult de câteva ore pe noapte şi cerea constant să fie luată în braţe. Ogier-Bloomer îşi aminteşte că ea şi soţul ei erau într-o continuă luptă pentr supravieţuire. Să îşi focuseze toată atenţia pe pasiunea ei – fotografia – devenise acum imposibil, mai ales că atunci când micuţa a împlinit 3 luni şi jumătate Ogier s-a întors la munca ei de profesor de arte.
„A fi mamă este cel mai greu lucru pe care a trebuit să îl fac vreodată, iar efortul fizic pe care a trebuit să îl depun în primii doi ani a fost infinit mai mare decât mă aşteptam”.
Şi întocmai efortul fizic a fost acela care a inspirat-o pe Ogier să creeze seria de fotografii „Dezamăgire”, care are în centru întregul act al alăptării.
„Alăptarea este una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii mele, deşi uneori… Dumnezeule, cât este de greu! Aşa că am vrut să surprind cât mai mult din cea mai dificilă şi totuşi însemnată parte din viaţa mea. Maternitatea începe de la concepere şi continuă să evolueze în tot timpul vieţii”.
Cu ajutorul soţului, al surorii şi al timerului aparatului, Ogier-Bloomer şi-a transpus experienţele şi sentimentele în artă.
Camera a fost focusată pe dificultăţile care apar în timpul alăptării, pe sâni, pe pielea rănită de zgârieturi şi de muşcături, pe momentele de îmbolnăvire şi pe iubirea infinită care cuprinde toate aceste slăbiciuni.
„Toate aceste lucruri însumează dureri de nescris, asociate cu bucuria fără limite. Prin imaginile cu mama mea, am vrut să cos legătura dintre cele trei generaţii. Am confruntat complexitatea acestor stări de spirit cu presiunea maternităţii care apasă pe umerii fiecărei femei, dar şi cu femeia care se ascunde în spatele fiecărei mame, într-un mod diferit de ceea ce s-a văzut până acum”.
În final, Ogier-Bloomer speră ca toate mamele care văd fotografiile să înceteze să se mai simtă singure. Şi îşi doreşte ca alăptarea să nu mai fie un subiect tabu, ci cât se poate de normal, de comun, de înţeles.
„Aş vrea ca pentru mame alăptarea să fie un subiect cât se poate de comun, să înţeleagă că nu este nimic în neregulă în a alăpta chiar şi pe toaletă şi că maternitatea implică aspecte complexe şi totodată vitale”.
Mai mult decât atât, Ogier-Bloomer a spus că maternitatea i-a schimbat inclusiv modul de a o privi pe mama ei.
► Citeşte şi Durerea neştiută a fiecarei mame. Ce s-a strecurat în sufletul ei, lângă împlinire şi fericire
„Înţeleg acum. Înţeleg durerea pe care o simte când vreunul dintre cei trei copii ai ei, acum maturi, suferă, au inima rănită şi trec prin dezamăgiri. Înţeleg de ce se străduieşte din răsputeri să rezolve totul, să facă să fie bine pentru noi. Asociez ceea ce văd la mama cu durerea din sufletul meu, atunci când văd că pe cea mică o doare ceva sau este supărată.
Copilul meu e parte din mine. Şi sper ca toţi cei care citiţi asta acum să vă vedeţi mamele cu alţi ochi, într-o altă lumină”.
Sursa: Huffington Post
