De câte ori am câte o zi proastă (și am, pentru că dacă n-am destul de des îmi fac eu), mă gândesc că asta e, într-o astfel de zi merit și eu să mănânc o ciocolată, un fast-food, o ditamai farfuria de paste ori… you name it. În principiu cam orice mi-aș interzice într-o zi bună, în care mă gândesc la sănătatea mea.
► Citeşte şi Îți mănânci și tu emoțiile și grijile la masă?
Mâncarea asta de obicei interzisă, despre care eu știu prea bine că nu-i bună pentru organismul meu, reprezintă cumva recompensa pentru zilele proaste, în care consum multă energie și mulți nervi pe cele mai diverse lucruri. Îmi zic că dacă am îndurat atâtea într-o zi merit și eu o înghețată(maaare), un kfc, o bere, două.
Și, uite așa, plină de nervii acumulați pe nenumărate căi, din te miri ce motive, mănânc. Și mănânc, nu gust adică. Compulsiv. Pentru că, nu-i așa, dă-o-n mă-sa de viață, merit și eu măcar atât.
