Sari la conținut

Nu uita! Moș Crăciun… chiar există!

În ultimii ani, Crăciun este despre cadouri – cele mai multe, cele mai scumpe, cele mai frumoase etc. –, mai puţin despre iubire şi familie. Cum putem schimba perspectiva? Iată ce lămuriri am primit de la Camelia Chețu, consilier psihologic și psihoterapeut.

“Mami, tati… există Moş Crăciun?”… La un moment dat, orice părinte trebuie să răspundă la această întrebare. Cum? În ce fel? Moş Crăciun dă farmec sărbătorilor de iarnă și mai ales copilăriei, de aceea la răspunsurile la întrebarea “Mami, tati …există Moș Crăciun?” sunt diferite în funcție de vârsta și dezvoltarea copilului. În fond, copiii pun această întrebare și pun sub semnul îndoielii existența lui Moș Crăciun odată cu dezvoltarea raționamentului lor, dar și cu zvonurile care ajung la urechile lor din partea copiilor mai mari.

Pentru că fiecare copil și-l reprezintă pe Moș Crăciun într-un mod personal, prima parte a răspunsului nostru e de fapt o întrebare: “Tu ce crezi, dragule, despre Moș Crăciun: există sau nu există? Ce ai aflat până acum?”, pentru ca mai apoi să îl conducem prin întrebări în elaborarea propriului răspuns, care se va contura procesual, diferit de la o etapă de dezvoltare la alta.

Ca personaj, Moș Crăciun este produsul unei combinații din generozitate și bunătate - prin faptul că el oferă cadouri, din mister și ambiguu - prin amestecul de fantezie și realitate. Știe ce cadouri își dorește fiecare copil în parte, le pregătește mai apoi împreună cu spiridușii săi, călătorește într-o sanie trasă de reni și ajunge într-o singură noapte la copii dintr-un colț în altul al lumii, pentru ca pe de altă parte, în viața reală, în perioada sărbătorilor de iarnă, copiii să se întâlnească în repetate rânduri cu el: acasă, la bunici, la serviciu la părinți, în mall-uri ori pe stradă, de fiecare dată arătând altfel – mai slab sau mai gras, cu barbă sau fără barbă, cu un timbru vocal sau altul. Așadar, efectele mitului Moș Crăciun asupra dezvoltării copilului vizează atât bucuria de a primi, de a fi în centrul atenției, de a ști că cineva e atent nu doar la nevoile, ci și la dorințele lui, cât și stârnirea imaginației și creativității.
Mitul povestește în opinia lui Eliade o “istorie sacră”, în care supranaturalul răspunde unor nevoi existențiale umane, iar mitologia comunitară este și a fost dintotdeauna parte din existența umană. Menționez acest lucru pentru că există și specialiști care contestă implicațiile mitului Moș Crăciun asupra dezvoltării copilului, argumentând că în realitate, părinții își mint copiii, ceea ce va duce la scăderea încrederii acestora în părinți.

Nu putem nega un aspect cât se poate de real și anume că nu toți copiii trăiesc în acest fel experiența lui Moș Crăciun. Sunt copiii abandonați și cei care provin din familii foarte sărace sau/ și disfuncționale, în care unul sau ambii părinți suferă de tulburări de personalitate. Prin urmare, reprezentările lor vor fi cu totul și cu totul diferite.

În ultimii ani, Crăciunul înseamnă tot mai mult… marketing. Pentru a schimba perspectiva acestei sărbători care în prezent care se referă doar la cadouri – cât mai multe și cât mai scumpe, cred că înainte de toate este nevoie să ne reamintim fiecare dintre noi, ce înseamnă această sărbătoare. Pentru unii poate însemna familie – timp petrecut împreună în familia extinsă, reîntâlnire, pentru unii, credință – post, rugăciune, participare la practicile religioase specifice, în timp ce pentru alții poate însemna abundență – cumpărături multe, pregătiri intensive în bucătărie, vacanțe exorbitante etc. Ulterior, a-i implica pe copii în specificul acestei sărbători, ca a face bradul, a face curățenie în casă, a găti, a merge în vizită la rude, a merge la biserică, a colinda/ a asculta colinde, a citi povești despre Crăciun, a dărui altora etc., ajută la crearea și trăirea experienței.

Cât de important este să le satisfacem copiilor toate dorinţele de Crăciun?
Sunt copii care au liste foarte lungi de dorințe pentru Crăciun, iar a le satisface pe toate aceste răspunde consumerismului contemporan și favorizează crearea asocierii acestei sărbători cu acele cadouri multe, multe și scumpe. Ca părinți, este bine să aflăm ce își doresc cel mai mult de pe lista aceea, dar și să ne întrebăm în ce măsură suntem de acord și ne permitem din punct de vedere financiar să satosface, dorința copilului.

Când copiii nu primesc ceea ce își doresc de Crăciun este absolut normal ca ei să se simtă triști, furioși, dezamăgiți sau îngrijorați și să se manifeste ca atare. Pentru a-i ajuta să treacă prin aceste stări, au nevoie ca părinții pur și simplu să le înțeleagă și să le valideze, fără a veni cu soluții: “Of, dragule/ draga mea, cât de trist(ă) ești! Ce mult ți-ai fi dorit să primești bicicleta aceea pe care ai văzut-o în revistă, nu-i așa!”, încurajând descărcarea emoției, îmbrățișându-l (o) și rămânând lângă copil până când acesta se liniștește.

Foto: Freepick

 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat

    Desenele animate și educația

    Plouă afară. E frig și cred că e un moment potrivit pentru acest subiect, despre care vreau să scriu de ceva vreme – despre educația copiilor și desenele animate. Un lucru e sigur, copiii...

    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti