Seara în care am simțit că am părăsit-o

E ora 22:07. Stau pe bancheta din spate a mașinii și nu am chef să mai zic nimic. Tot ce simt că pot face este să îmi scriu gândurile pe telefon până ajung acasă.

Pentru următoarele zile sunt prinsă într-un program de coaching foare intens. De fapt nu sunt prinsă că eu mi-am dorit să particip. Ieri a fost prima după-amiază de curs și urma să ne uităm la un film la care vom tot face referire pe parcursul certificării.

Între timp, Mircea a plecat cu copiii la cumpărături, așa cum stabilisem. Mai întâi am primit poză cu Alex ațipit în mașină. Am zâmbit și mă gândeam cum o să îl mai culce seara. Mai târziu, am primit poză cu Sara probând o geacă drăguță cu balerine, cu Alex admirând-o în felul lui de frate mai mare și sâcâitor. Am zâmbit iar, de data asta cu dor de ei.