Omul de zăpadă
Fulgi de nea din cer coboară,
Iar copacii par pudraţi.
Toţi copiii fug afară,
Prin nămeţii adunaţi.
Şi zăpada afânată
Ei o strâng într-un morman,
Trupul omului se-arată
Alb, înalt şi dolofan.
Omul are scăfârlie
Dintr-un bulgăre mai mic
Şi-o fetiţă grijulie,
C-un fular, îl face şic!
Iar un băieţel îi pune
Nas, un morcov ascuţit,
Şi cu ochii din cărbune
Omul pare-nsufleţit.
Gura mare, zâmbitoare,
E un roşu gogoşar
Şi în mâna omul are
O crenguţă de stejar.
Sus pe cap vine turnată
Pălărie, un ceaun,
Şi copiii, nasturi, iată,
Din măsline îi mai pun.
Gata-i omul de zăpadă,
Iar ninsoarea a-ncetat.
Prichindeii strânşi grămadă
Au uitat că s-a-nserat.
Poezia face parte din volumul “Amintiri din vacanțe” în curs de apariție la Editura Adenium.
Autor: Lidia Batali. Ilustrații: Adrian Barbu.
-15929-t.jpg)
