Am scris acest titlul în urmă cu doi ani. Era tot o dimineață de iulie, iar soață-mea mi-a lăsat un mesaj în parbrizul mașinii. Înainte să plec la muncă, l-am descoperit. Ea plecase de ceva vreme și, pe lângă mesajul respectiv, apucase să-mi lase și cafeaua aburindă.
A fost delicioasă, așa cum reușește ea să o facă în fiecare dimineață. Dar mesajul a fost și mai savuros, ba chiar aproape diabetic.
TE IUBESC
Atât scria pe acea bucată de hârtie, prinsă inițial de ștergătoarele mașinii. Am înțepenit. După 9 ani de relație, o cunosc prea bine. Nu e genul siropos, iar astfel de cuvinte îi ies pe gură, doar în momente excepționale.
Deci ce să fi fost excepțional în acea dimineață? Nu-i cumpărasem vreo floare, nu apucasem nici eu să-i spun că o iubesc, nimic. Clar era ceva în neregulă cu ea.
O sun:
– Ce se întâmplă cu tine?
– Nimic, doar am simțit asta și ți-am scris. Mi s-a părut simpatic.
– Tu ești defectă, ai ceva, nu te caracterizează. Ia un test de sarcină, că ești gravidă!
A râs. Nu m-a crezut. Dar, din momentul în care am citit acele două cuvinte, am știut că a mea e gravidă. Clar! Eram absolut convins. Am simțit ceva, înaintea ei.
Seara, de gura mea, și-a luat un test. Și da, era gravidă. Știam eu!
Acum, după doi ani și două sarcini pierdute, suntem din nou gravizi. Mda, în 19 săptămâni. De data asta nu am mai spus nimănui nimic până zilele acestea. Am ținut pentru noi această taină, această minune. Ne-a fost teamă că minunea va fugi iar de noi. A trecut, însă, de primul trimestru și medicii spun că ne putem bucura în gura mare. Încă șoptim, însă. Dar bucuria este imensă.
(...)
