Cat de palpitanta este diversificarea? Prin ce trec bebelusii, dar si mamicile? Iata ce prin ce experiente a trecut Ama Nicolae…
Am doi copii.
Cu primul am inceput diversificarea la putin peste 5 luni, cu bucati de mancare. S-a descurcat perfect, a mancat din prima. La 7 luni avea 3 mese diversificate si manca un borcan intreg de iaurt, strigand de nerabdare intre lingurite. La 1 an manca in mare parte singura, cam orice, cu dexteritate perfecta.
Al doilea copil a primit primele alimente la 5.5 luni, pentru ca isi manifesta interesul. Mai mult s-a jucat cu ele si nu am insistat. Pana la 7 luni a ciugulit din mancare (2-3 lingurite/masa). Apoi pauza (aproape totala). Nu il interesa mancarea nici pireu, nici bucati. La 11 luni abia avea o masa diversificata pe zi. O masa insemnand ca o data la cateva zile accepta sa isi inmoaie buzele in ce ii pregateam. I-am pus mancarea in fata si refuza sa o atinga.
Apoi, brusc, s-a pus pe mancat. De pe o zi pe alta. Mancat serios, cantitativ si divers. Dar – momentan – doar pasat. Daca ii dau mancarea bucati, nici nu se atinge de ea.
Si credeti-ma, avand un copil autodiversificat, imi doresc enorm ca si acesta sa invete sa manance singur, sa mestece, sa isi aproximeze cantitati…toate beneficiile autodiversificarii. Dar nu vrea si pace.
Sfaturi?!
Nu am.
Zero.
Nici unul.
Poate unul singur: rabdare.
Nu cred in solutii universale, in grafice, in comparatii. Ii am pe ai mei drept dovada ca, acelasi mediu, aceasi mancare, chiar si acelasi bagaj genetic, pot avea rezultate diferite.
Nu ii intampinati voi cu retete din carti. Aveti rabdarea sa va ghideze ei. Se vor diversifica invariabil, fiecare in ritmul sau, fiecare cu preferintele sale culinare. (…)
-15929-t.jpg)
