Sari la conținut

De ce arunca prichindeii cu mancare?

De la aproximativ sase luni pana pe la implinirea a doi ani, copilul iti va transforma podelele intr-o victima fara drept de apel. La fel de nefericit se simte si spatele tau, din cauza multiplelor aplecari dupa ghiulelele alimentare.

Diversificarea vine, bineinteles, cu multe momente amuzante pe care te vei grabi sa le imortalizezi pentru albumul de familie sau pentru marea masa a „prietenilor” de pe retelele de socializare. Iar o sursa consistenta de amuzament este una dintre cele mai frecvente indeletniciri ale copilului cu mancarea – la apriga concurenta cu gestul pe care, de fapt, il astepti de la el, acela de a o baga in gura  - si anume, proiectarea dumicatilor in spatiul exterior desemnat pentru luarea mesei. Adica pe jos, pe mobila, pe pereti.

Din pacate, aceasta tendinta – e drept, amuzanta la inceput - te sleieste de puteri si te umple de frustrari la fel de repede pe tine, cea care trebuie sa stranga zi de zi mancarea pregatita cu atatea resurse: timp, bani, efort, dragoste. Cu greu iti vine sa mai lasi ceva alimente la indemana celui mic si nu-ti doresti decat sa i le indesi in gura cu lingurita mai repede. Dar asta inseamna sa-l privezi de invatare, experimentare, conexiuni, dezvoltare.

Aruncatul cu mancare difera in functie de varsta

Etapa aruncatului cu mancare nu-i chiar o perioada scurta in viata bebelusului. Incepe odata cu diversificarea (4,5-6 luni, dupa cum considera fiecare) si poate tine (in functie de tacticile tale) si pana dupa cea de-a doua aniversare a copilului. Ca sa mai diminuezi din frustrarea acumulata cu fiecare aplecare dupa dumicati, poftim de citeste, in functie de grupa de varsta, care ar fi explicatiile pentru acest obicei nesuferit:

In jurul varstei de sase luni, este vorba de un gest la intamplare. Bebelusul tot incearca sa-si controleze miscarile si nu si-a dezvoltat, inca, aptitudinile motorii fine, asa ca, pur si simplu nu e in stare sa apuce ferm mancarea si s-o duca pana la gura. Tii minte cum se „speria” in primele luni dupa nastere si desfacea larg bratele (reflexul Moro), fara vreun motiv anume (pe care sa-l dibuiesti tu, cel putin)? Cum a mai ramas ceva din acest reflex, iata ca mancarea a si ajuns pe jos!

►Citește și Diversificarea alimentației la bebeluși. Recomandări avizate de specialist

Intre 9 si 12 luni, verifica ceea ce a invatat – si anume: lucrurile exista chiar daca nu le mai vezi (jocul de-a v-ati ascunselea) si orice obiect cade. Este atat de fericit ca lucrurile se intampla asa cum a crezut, incat e in stare sa repete acest gest la nesfarsit. Mai amuzant este faptul ca bebelusul se asteapta ca mancarea pe care a aruncat-o sa se ridice singura si sa-l „pandeasca” de dupa coltul scaunului de masa, ca in respectivul joc.

 
Sursa foto: tipsfromtheheart.blogspot.ro

Intre un an si 15 luni, gestul de a arunca mancarea devine „o greseala” de comportament provocata de frustrarea copilului ca poate baga singur in gura ce si cat isi doreste. De exemplu, baiatul meu arunca totul din mana (pe jos, evident) cand vedea ca ii intindem o alta bucata de mancare, iar curiozitatea ii dadea ghes sa se faca disponibil pentru ea. Apoi, lua prea mult in manuta si, in drumul pana la gura, surplusul ajungea pe podea. Din feririce, pe la aceasta varsta a inceput a inteleaga si sa execute comenzi simple, precum: „Pune pe masa ce nu-ti place sau nu mai vrei sa mananci”. Am mai salvat niste dumicati de la contactul cu solul.

Intre 15 si 18 luni, gestul acesta se umple de intentie. Copilul isi da seama ca detine o aptitudine extraordinara, aceea de a arunca (cu tot mai multa forta), astfel incat o exerseaza si la masa. Este momentul in care sa incepi distragerea atentiei cu tacamurile si cu rolul lor in ritualul mesei. Insista pe asta si, in curand, calvarul aplecarilor dupa mancare se va stinge.

Spre varsta de doi ani, aruncatul cu mancare poate scapa de sub control, daca nu te-ai preocupat de domolirea lui pana acum. Cel mai probabil, copilul s-a hotarat deja asupra mainii cu care face asta cu preponderenta si a invatat ca te poate sfida cu ajutorul acestui gest. De asemenea, poti sa-l iei drept semnal de plictiseala sau de senzatie de satietate. Copilul a terminat masa, e momentul sa treceti mai departe.

 

Sursa foto articol: nurtureparenting.com.au

 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat

    Desenele animate și educația

    Plouă afară. E frig și cred că e un moment potrivit pentru acest subiect, despre care vreau să scriu de ceva vreme – despre educația copiilor și desenele animate. Un lucru e sigur, copiii...

    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti