Pentru ca inca nu am gasit modalitatea de a discuta direct cu bebelusii nu prea stim exact ce anume este in mintea lor. Asa ca, adesea, presupunem ca ei nu simt la fel cum simtim noi.
Am auzit mai multa lume care credea ca bebelusii, mai ales nou nascutii nu simt durerea. Motiv pentru care, multi parinti aleg sa le faca fetitelor gauri in urechi atunci cand sunt mici. Ei se bazeaza pe faptul ca daca nu urla din toti rarunchii atunci inseamna ca durerea nu exista. Neonatologii nu sunt insa de acord cu aceasta opinie populara: si bebelusii mici simt durerea, numai ca nu o exprima asa cum ne-am astepta noi. Mai multe despre asta gasiti aici.
Acum vrem sa vorbim despre un sentiment aflat in celalalt capat al spectrului emotiilor: simt bebelusii fericirea?
Tin minte ca atunci cand erau copiii mei mici tot ce imi doream era sa fie fericiti. Ceea ce se traducea nu neaparat pozitiv, prin faptul ca erau in permanenta cu un zambet larg peste gurita lor stirba, ci prin incercarea de a avea perioade de plans cat mai mici. Ceea ce presupunea efort, nu gluma: mereu sa fii in alerta ca sa iti dai seama de ce ar avea nevoie inainte de a se prinde ei insisi si mereu sa fii disponibila ca sa le raspunzi atunci cand isi dau seama ca au nevoie de ceva. Si nu stiu cum este la voi, dar la ai mei nevoile au fost mereu imperioase, de zici ca i-ar fi ars cu ceara sa mai stea sa astepte inca o secunda.
Acum, privind retrospectiv, stau si ma intreb - au fost ei astfel fericiti?
Sa vedem ce spun expertii: "Nu as spune despre bebelusi ca sunt fericiti sau nefericiti. Ei sunt multumiti sau nemultumiti in functie de ceva ce li se intampla chiar in acel moment" - Carrie Masia-Warner - psiholog la New York University School of Medicine.
Si cand folosim cuvantul moment nu facem niciun fel de figura de stil, ci trebuie luat literal, pentru ca oricine are copii stie ca starea lor de spirit poate trece cu foarte mare repeziciune de la multumire la nemultumire si invers.
Deci nu, nu i-am ajutat sa fie fericiti, i-am ajutat numai sa aiba mai multe momente de multumire.
Sa insemne asta ca tot efortul meu a fost in van si nu am lucrat deloc la fericirea lor?
In niciun caz: multumirea din perioada de bebelusie se traduce printr-o capacitate mai mare de a fi fericiti atunci cand sunt mai mari si devin constienti de sentimentele lor:
"Vorbeste cu bebelusul tau, joaca-te cu el. Daca tu te distrezi cand stai cu bebelusul tau si el se va simti bine. Si asta va consitui fundatia pentru viitor, este de departe cel mai bun mod prin care poti garanta ca vei avea un copil fericit.", este sfatul psihologului Edward Hallowell, autor al volumului The Childhood Roots of Adult Happiness.
Concluzie: Vrei sa ai un bebelus fericit? Atunci fii si tu fericita in timp ce petreci cat mai mult timp cu el. In acelasi timp, ai grija sa aiba o rutina sanatoasa de somn, alimentatie si joaca. Din fericire, la inceput, nu este nevoie de nimic mai complicat de atat.
