Când doi oameni decid să aibă un copil, se gândesc, de obicei, la bucuria de a deveni părinți, la nume, la camera bebelușului și la viața de familie pe care și-o imaginează. Mai rar se întreabă cum se va schimba relația lor, ce vor face atunci când vor fi epuizați sau cum vor gestiona momentele în care vor avea nevoi și așteptări diferite.
Adevărul este că nimeni nu poate fi pe deplin pregătit pentru ceea ce înseamnă să devină părinte. Poți citi cărți, poți asculta experiențele altora și poți face planuri, dar nu poți anticipa toate emoțiile, provocările și schimbările pe care le aduce un copil.
Din perspectiva psihoterapiei de cuplu și familie, pregătirea pentru a deveni părinți nu înseamnă să aveți toate răspunsurile, ci să fiți dispuși să purtați și conversațiile dificile. Iar unele dintre ele merită să aibă loc înainte ca familia voastră să se mărească.
1. Un copil nu va repara problemele care există deja în relație
Uneori, conștient sau nu, partenerii speră că apariția unui copil îi va apropia, le va oferi un scop comun sau va aduce stabilitate într-o relație care trece printr-o perioadă dificilă.
Un copil poate aduce multă bucurie și poate crea forme noi de apropiere, însă nu poate rezolva conflictele pe care adulții le evită. Dimpotrivă, oboseala, lipsa timpului și responsabilitățile suplimentare pot accentua tensiunile care existau deja.
Nu trebuie să aveți o relație perfectă pentru a deveni părinți, dar este important să puteți vorbi despre ceea ce nu funcționează, să vă ascultați și să încercați să găsiți soluții împreună.
De altfel, dificultățile care pot apărea după naștere sunt explicate și în articolul despre de ce primul an cu bebelușul este unul dintre cele mai grele pentru cuplu și ce poate fi de ajutor.
Copilul nu ar trebui să primească, nici măcar indirect, responsabilitatea de a ține doi oameni împreună. Aceasta aparține întotdeauna adulților.
2. Nu veți împărți întotdeauna totul egal, dar trebuie să vă simțiți amândoi responsabili
Înainte de naștere, este ușor să spuneți că veți face totul împreună. În realitate, îngrijirea unui copil presupune mult mai mult decât schimbatul scutecelor, mesele sau nopțile nedormite.
Cine observă că trebuie cumpărate haine? Cine programează vizitele medicale? Cine se gândește ce va mânca cel mic sau ce trebuie pregătit pentru a doua zi?
Toate aceste responsabilități invizibile pot deveni o sursă de frustrare atunci când unul dintre parteneri ajunge să le poarte aproape singur.
Vor exista perioade în care unul dintre voi va putea face mai mult, iar celălalt va avea nevoie de sprijin. Important este ca această flexibilitate să nu se transforme într-un dezechilibru permanent.
Implicarea tatălui nu înseamnă doar preluarea unor sarcini practice, ci și construirea unei relații apropiate cu copilul, încă din primii ani. Despre importanța acestei prezențe poți citi și în articolul despre relația tată–fiu și rolul tatălui în dezvoltarea copilului.
A fi o echipă nu înseamnă să faceți mereu aceleași lucruri, ci să știți că responsabilitatea pentru copil și pentru viața familiei vă aparține amândurora.
3. Veți avea idei diferite despre cum trebuie crescut un copil
Fiecare dintre noi intră în rolul de părinte cu propria istorie. Cu lucruri pe care le-am apreciat în familia în care am crescut, cu experiențe pe care nu am vrea să le repetăm și cu anumite convingeri despre ce înseamnă să fii o mamă sau un tată bun.
Poate că unul dintre voi consideră că regulile trebuie respectate fără prea multe explicații, în timp ce celălalt își dorește mai multă negociere. Poate că aveți perspective diferite asupra disciplinei, independenței sau modului în care ar trebui gestionate emoțiile copilului.
Aceste diferențe nu înseamnă că nu sunteți potriviți să deveniți părinți. Contează însă felul în care le gestionați.
Înainte să aveți un copil, întrebați-vă ce v-a făcut să vă simțiți iubiți în copilărie, ce v-a lipsit și ce ați vrea să faceți diferit. Sunt conversații care vă pot ajuta să vă înțelegeți nu doar ca viitori părinți, ci și ca parteneri.
Nu trebuie să fiți de acord asupra fiecărui detaliu, dar este important să puteți construi împreună o direcție, fără să transformați fiecare diferență într-o luptă pentru cine are dreptate.
4. Relația voastră se va schimba, iar asta nu înseamnă că iubirea dispare
După apariția unui copil, timpul și energia voastră vor fi împărțite diferit. Vor exista zile în care conversațiile se vor rezuma la lucruri practice, seri în care veți fi prea obosiți pentru apropiere și momente în care unul dintre voi se va simți mai puțin văzut sau înțeles.
Este posibil să vă fie dor de spontaneitatea pe care o aveați înainte, de timpul petrecut în doi sau chiar de versiunea voastră de dinainte de a deveni părinți.
Toate aceste emoții pot face parte din adaptarea la o schimbare majoră de viață și nu înseamnă automat că relația voastră este în pericol. Inclusiv intimitatea poate căpăta alte forme, așa cum explicăm în articolul despre viața sexuală și apropierea dintre parteneri după apariția copiilor.
Important este să nu interpretați fiecare moment de distanță ca pe o respingere și să nu presupuneți că celălalt știe întotdeauna de ce aveți nevoie.
Uneori, o întrebare simplă, precum „Cum te simți în ultima vreme?” sau „Ce aș putea face ca să îți fie puțin mai ușor?”, poate deschide o conversație pe care amândoi o așteptați.
Odată cu nașterea copilului, nu încetați să fiți parteneri. Relația voastră va avea însă nevoie de un nou echilibru și de atenție conștientă.
5. Nu trebuie să fiți părinți perfecți, dar trebuie să fiți dispuși să creșteți odată cu copilul
Poate că una dintre cele mai importante așteptări pe care merită să le ajustați este aceea că veți ști întotdeauna ce aveți de făcut.
Vor exista momente în care veți fi nesiguri, veți reacționa diferit de cum v-ați propus sau veți descoperi că lucrurile care funcționează pentru alte familii nu funcționează și pentru voi.
Vor exista și zile în care vă veți iubi enorm copilul, dar veți fi atât de obosiți încât vă veți dori câteva ore de liniște. Iar aceste emoții pot coexista fără ca iubirea voastră să fie mai puțin autentică.
În astfel de perioade, sprijinul celor apropiați poate conta enorm, mai ales pentru mamele care trec prin schimbări fizice și emoționale intense după naștere. Despre această nevoie de susținere poți citi și în articolul Mamele au nevoie de prietenele lor după ce nasc, mai mult decât la baby shower.
În plus, copilul pe care îl veți avea nu va fi neapărat copilul pe care vi-l imaginați acum. Va veni cu propriul temperament, propriul ritm de dezvoltare și propriile nevoi, iar rolul vostru va fi să îl descoperiți și să vă adaptați, nu să îl transformați într-o versiune a așteptărilor voastre.
Din perspectiva psihoterapiei, capacitatea de a recunoaște o greșeală, de a repara o ruptură în relație și de a rămâne disponibili emoțional contează mai mult decât încercarea de a nu greși niciodată.
Așadar, sunteți pregătiți să deveniți părinți?
Poate că întrebarea nu este dacă sunteți suficient de pregătiți încât să nu vă fie niciodată greu, ci dacă sunteți dispuși să treceți împreună și prin momentele în care lucrurile nu vor arăta așa cum vi le-ați imaginat.
Dacă puteți să vă ascultați atunci când aveți perspective diferite, să cereți ajutor fără să vă simțiți slabi și să vă asumați responsabilitatea pentru propriile emoții și reacții.
Și, mai ales, dacă înțelegeți că un copil nu vine pe lume pentru a vă împlini toate nevoile, pentru a vă salva relația sau pentru a deveni dovada că ați reușit în viață.
Un copil nu are nevoie de părinți perfecți, ci de adulți care îl iubesc, îi oferă siguranță și sunt dispuși să învețe, să se adapteze și să repare atunci când greșesc.
Poate că nimeni nu este pe deplin pregătit să devină părinte. Dar pregătirea începe, uneori, tocmai cu acele conversații pe care este mai ușor să le amânăm.
Autor: Psiholog Iulia Tronaru
