Sari la conținut

Uită-te în oglindă și-ți vei vedea copilul

”Vai, ce toantă sunt!”, ”sunt de-a dreptu’ bătută-n cap”ori ”arăt ca naiba!”, ”arăt în ultimul hal!”, ”iar sunt cât China!”, ”nimic nu stă bine pe mine”, ”am un păr oribil, zici că-i mătură” – sunt exclamații pe care oricine mă cunoaște bine le-a auzit cel puțin o dată din gura mea. În casă însă, eu le rostesc foarte des. Pe astea și multe, multe altele de genul ăsta. Dacă aș face o listă nu m-aș mai opri prea curând. Am tot felul de expresii și variații ale expresiilor, excelez în a vorbi urât despre mine. Ba chiar cred că este lucrul la care mă pricep cel mai bine pe lumea asta.

Doar că, de ceva vreme, nu chiar puțină, am realizat cât de mult rău îi fac eu copilei mele vorbind așa despre mine.

Eu nu cred că ai noștri copii se nasc cu complexe, cred că noi le sădim acolo, în căpșorul lor.  Deși complexe sunt nenumărate și în rândul băieților/bărbaților, azi am decis să scriu mai degrabă despre fete.Eu sunt mamă de fată.  Iar presiunea ca o fată/femeie să arate bine este cu mult mai mare decât în cazul băieților. Cel puțin în prezent, cine știe ce-o mai fi.

Oricum ar fi, nici fetele, dar nici băieții, niciun copil, nimeni nu se naște cu complexe, nu credeți? Ele sunt sădite. Și, din păcate, de multe ori chiar de noi, părinții.

►Citeşte şi Cum să facem pace în lupta cu copilul nostru

Și pentru că eu am ajuns la vârsta la care nu mai nicio problemă în a-mi recunoaște public slăbiciunile, mărturisesc că am o mulțime de complexe. Unele mai frustrante, altele cu care am învățat să trăiesc fără să mă mai macine, de unele fac haz în gura mare fără nicio ezitare. Doar că așa zisul ăsta haz se transformă cumva în exclamațiile de mai sus. Și nu-i deloc bine. Ba e chiar rău.

Fetița mea, reflexia mea

După ce am devenit mamă, am realizat că încet, încet copila mea va fi reflexia mea. Nu-i nicio noutate pentru nimeni că noi, părinții, suntem exemplul cel mai de preț pentru copii noștri. Ei ne copiază în tot, fie că suntem noi conștienți sau nu. Noi le formăm valorile, indiferent la ce se referă valorile astea.  În primii ani de viață, absolut tot ce văd și aud la noi devine un model pe care-l urmează.

(…)

Citeşte mai mult pe fricidemamici.ro
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat

    Ce fel de părinți suntem?

    Mă ia capul rău de tot când văd/aud ce fel de părinți suntem. Cu toții! Păi ce pretenții să avem noi de la copiii noștri când noi suntem în halul în care suntem. Nu exagerez deloc...

    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti