Trebuie sa ne retinem un pic inainte de a vorbi prea repede negativ despre agresivitate. Agresivitatea este un impuls indispensabil in raport cu supravietuirea, in legatura cu altii: semnifica afirmarea propriei existente, marcarea teritoriului sau. Agresivitatea este un instinct primar care se intalneste la toate fiintele, inclusiv la oameni. Raportarea la agresivitate este ceea ce difera.
Violenta este excesul de agresivitate. Sau, mai precis, agresivitatea care se manifesta prin actiuni fizice. In timp ce agresivitatea in sine nu poate fi inhibata in totalitate, in ceea ce priveste violenta este rolul parintilor sa invete copiii sa nu ajunga la ea. Mai ales ca violenta provenita din agresivitate poate sa se intrepte nu numai asupra celorlalti, ci si impotriva lor, cum ar fi comportamentul suicidar.
Cel mai adesea agresivitatea la oameni apare in urma unei comunicari defectuoase. Si prin prisma acestui lucru este usor de inteles de ce copiii in jur de 2-3 ani sunt agresivi - ei tocmai incep sa se vada ca indivizi separati de restul lumii insa, in acelasi timp, nu au un vocabular suficient de bine elaborat pentru a se exprima. Vei putea observa, odata ce creste in varsta, ca acest comportament agresiv se va diminua.
Pentru a lupta contra excesului de agresivitate, este de preferat asadar sa ii permitem copilului de a-si exprima aceasta stare: prin dialog, practicarea unei activitati sportive, ludice sau artistice. Un copil care este obisnuit sa lucreze in echipa sau sa se compare cu altii va deveni mai putin agresiv in relatiile cu ceilalti.
De evitat cu orice pret: utilizarea, cu privire la el, a etichetelor – cu caracter definitiv – acelea precum "copil agresiv" sau "copil rau", calea regeasca spre violenta. Deoarece copilul nu este niciodata agresiv, el are doar, la un moment dat, un comportament agresiv. Iar diferenta este foarte mare.
Trebuie tinut cont si de faptul ca atitudinea fata de agresivitate este influentata mult si de atitudinea noastra in aceasta problema. Ce facem atunci cand sunt agresivi - ii certam, ii laudam, le explicam de ce nu este bine? Copiii au nevoie de aprobarea si atentia noastra, asa ca isi vor modela atitudinea dupa cum suntem noi. Daca ne place sa ne laudam cum am inspaimantat pe cineva cu care am avut o altercatie, o vor face si ei. Daca discutiile noastre vor degenera in tipete agresive este foarte probabil sa recurga la asta pentru a-si impune punctul de vedere.
Daca observati mai multa agresivitate decat v-ati dori la copiii vostri puteti apela la sfaturile psihologului francez Francoise Dolto expuse in acest articol
In cazul in care observati porniri agresive la copii de varsta scolara, atunci avem cateva sfaturi pentru voi aici.
