Poezii cu si despre anotimpuri
Fulgul de zapada de c. rades
Pe obraz, pe nas, pe umar,
Tot cad fulgii fara numar,
S-a oprit in palma unul,
Iute, iute, inchid pumnul.
Desfac pumnul,
Unde-i fulgul?
Am in mana-un strop de roua,
Sau un bob de apa?
Ploua?
S-a topit in mana mea
Ca o lacrima de nea...
Iarna de d. botez
Sfredelus cu alti baieti
Se cufunda prin nameti,
Si ridica in ograda
Un om mare de zapada.
Are trup, fara picioare,
Cu o capatana mare,
Ochii negri, din carbune,
Seamana cu doua prune.
Pare tot dintr-o bucata,
Si acoperit cu vata.
Alb, ca-ntr-un cearsaf, in ger,
Cade ca un barbier.
E umflat si e bondoc,
Ca-mbracat intr-un cojoc.
Si de-l incalzeste-o raza
Cand e soare la amiaza,
El incepe-ncet sa planga.
I-a cazut urechea stanga
Si pe urma pana-n seara
Nasul s-a topit: pic, pic,
Parca ar fi fost de ceara...
Si n-a mai ramas nimic.
Iarna de virginia anitescu
A-nceput sa cearna
Friguroasa iarna.
Hai, babuta cerne,
Fulgi de nea asterne,
Sa feresti de vant
Fir de grau plapand.
Pune flori pe geamuri
Si mai fa-mi, babuta,
Drum de saniuta!
Iarna poezie
Ninge, bate vantul,
S-albeste pamantul,
Vezi numai zapada,
Merg sanii pe strada.
Pe geam dimineata
Gasesti flori de gheata,
Ai o sanioara,
Fugi cu ea pe-afara,
Iar cand stai din joc
Bine-i langa foc.
Omul de zapada de i. sebastian
Sprijinit intr-un toiag
Sta-n ograda un mosneag.
Poarta-n cap o oala veche
Rasturnata pe-o ureche.
Ochii negri si luciosi
Sunt carbuni din vatra scosi
Nu-i lipseste nici lulea.
Parca pufaie din ea.
Iar pe piept, perechi, perechi,
Are mosul nasturi vechi
Si mai are un nas ros,
Ca o creasta de cucos.
Poezia vara
