Am stat peste doi ani cu Bebe 2 acasă, timp în care m-am ocupat cap-coadă de copii şi de casă. Cu gătit, schimbat scutece, întins şi călcat rufe,dintr-astea.Tatăl copiilor era singurul meu sprijin şi, exceptând alăptarea, unde, cu toatp bunăvoinţa, nu prea avea ce face, în rest se băga la tot. Doar că omul mai avea şi un job real, în afara celui care presupunea îngrijit de doi copii, doi căţei şi un motan, aşa că pleca de dimineaţa şi se mai întprcea abia seara. Deci greul cel mai greu tot pe umerii mei cădea.
A, şi o mai aveam şi pe doamna M., care venea când şi când la curăţenie şi pe care abia o aşteptam, nu neapărat pentru că ne lăsa casa lună, dar aşa nevorbită mai eram cu oamenii mari, că luam cu asalt pe oricine prindeam. Draga de ea, îi făceam capul calendar, acum realizez.
