Divortul cu copii minori

1. Custodia copiilor

Custodia copilului priveste incredintarea spre crestere si educare a copilului. Ea se face de catre instanta de judecata (si numai de catre ea, neputandu-se face la notar, de exemplu, prin acordul partilor) in urma unei anchete sociale.

Raportul de ancheta sociala retine date privind conditiile in care este crescut minorul, cine si cu ce contribuie la ingrijirea, cresterea, educarea lui, de care dintre parinti este atasat mai mult.

Criteriul dupa care se va ghida instanta este interesul copiilor minori, urmarindu-se factori precum: varsta copilului, sexul acestuia, starea sanatatii lui, posibilitatile materiale ale parintilor, posibilitatile de dezvoltare fizica, morala si intelectuala pe care copiii le pot gasi la unul dintre parinti, interesul si grija manifestata de parinti in timpul convietuirii si dupa despartirea in fapt, legaturile de afectiune stabilite intre copil si fiecare dintre parinti, starea sanatatii parintilor, profilul socio-moral al parintilor, conditiile pe care parintii le pot oferi, etc…

Daca exista mai multi copii, instanta va decide pentru fiecare in parte, in functie de interesele superioare ale fiecaruia.

 

Noul Cod Civil reglementeaza in premiera custodia comuna, respectiv sistemul in care parintii exercita autoritatea parinteasca fata de copii in mod egal. In conformitate cu prevederile Noului Cod Civil, de regula ambii parinti urmeaza sa pastreze autoritatea parinteasca. Daca, insa, este in interesul superior al copilului ca doar unul din parinti sa pastreze autoritatea parinteasca, instanta va decide in acest sens, stabilind custodie exclusiva in favoarea acelui parinte.

Ce inseamna custodia comuna? Ca ambii parinti trebuie sa ia de comuni acord decizii in ceea ce priveste educatia copilului, activitatile extrascolare, mutarea dintr-o localitate sau administrarea bunurilor copilului.

 

2. Domiciliul copilului

Domiciliul copilului se stabileste tot in functie de interesul superior al copilului si este independent de custodie. Daca, insa, copiii locuiau dinainte de divort doar cu unul din pariniti, instanta va stabili domiciliul minorilor la acesta. In cazuri exceptionale se poate stabili domiciliul si la o terta persoana.

 

Noul Cod Civil stabileste un regim juridic nou pentru locuinta familiala (sau locuinta familiei).

Astfel, locuinta familiei este acel imobil in care sotii locuiesc impreuna sau in care unul din soti locuieste impreuna cu copiii rezultati din casatorie. Nu are importanta daca imobilul respectiv se afla in proprietatea comuna a sotilor sau in proprietatea exclusiva a unuia dintre acestia.

Oricare din soti poate cere notarea in cartea funciara a faptului ca un imobil reprezinta locuinta familiei. De asemenea, chiar daca este proprietar exclusiv, unul din soti nu poate dispune de bun (sa-l vanda, sa-l doneze, sa-l inchirieze, etc.) fara consimtamantul celuilalt sot. Daca, totusi, sotul proprietar dispune de bun fara consimtamant, actul respectiv poate fi anulat.

 

3. Pensia alimentara

Parintii trebuie sa contribuie deopotriva la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copilului lor. Este inca un aspect avut in vedere de instanta in hotararea de divort, chiar daca partile nu au facut cerere in acest sens. In lipsa unei intelegeri intre parti, instanta va stabili pensia de intretinere sub forma unei cote procentuale din retributia lunara a debitorului (persoana care nu locuieste cu copiii) si in acest sens se va lua masura infiintarii unei popriri pentru aceasta parte de salariu. Art.94 din Codul familiei stabileste urmatoarele cote : pana la o patrime din castigul din munca pentru un copil, o treime pentru doi si o jumatate pentru trei sau mai multi copii. In cazul in care debitorul nu are nici un fel de venituri, procentele de mai sus se vor calcula raportate la salariul minim pe economie.
In stabilirea pensiei de intretinere se va tine cont si de un alt aspect, si anume acela daca debitorul mai are in intretinere alti copii (de exemplu, daca din casatoria ce se desface a rezultat un copil, iar sotul care va plati pensie mai avea un copil din casatorie, atunci debitorul nu poate fi obligat sa plateasca mai mult de o treime pentru ambii copii).
Totodata, daca situatia se schimba (nevoile copilului cresc, posibilitatile materiale ale debitorului cresc sau scad), se justifica introducerea unei actiuni de majorare sau de reducere a pensiei de intretinere atat de catre minor (prin tutore, care poate fi unul dintre parinti), cat si de catre debitor, dupa caz.

Merita precizat ca actiunile in justitie pentru obligarea unuia dintre parinti la plata pensiei de intretinere (inclusiv reducere sau majorare) sunt scutite de taxa de timbru. Exista si un mod de contrangere la indeplinirea acestei obligatii, deoarece art. 305 din Codul penal prevede in alineatul 1, litera c) ca neplata cu rea-credinta a pensiei de intretinere stabilite pe cale judecatoreasca se pedepseste cu inchisoare de la unu la 3 ani sau cu amenda. Actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala, iar daca partile nu s-au impacat, dar in cursul judecatii inculpatul isi indeplineste obligatiile, instanta, in cazul cand stabileste vinovatia, pronunta impotriva inculpatului o condamnare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

 

4. Partajul

Art. 36 din Codul familiei arata ca, la desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti potrivit invoielii acestora.
Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca.
Codul familiei introduce prezumtia ca orice bun dobandit in timpul casatoriei de oricare dintre soti devine bun comun care va fi partajat 50%-50%.  Nu se supun paratjului bunurile proprii ale unuia dintre soti.
Sotul care considera ca i se cuvine o cota mai mare de 50% va trebui sa probeze acest lucru.
Actiunea de partaj poate fi introdusa odata cu cererea de divort, dar si mai tarziu, deoarece este o actiune imprescriptibila, prin urmare nu are importanta cat timp a trecut de la divort pana la introducerea cererii de partaj.

Bunuri proprii se considera:

1. bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei;
2. bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, in afara cazului in care dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune;
3. bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia din soti;
4. bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri;
5. indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei;