La aceasta varsta, copilul va intelege foarte bine, prea bine pentru gustul sau, adesea. Dar continuati sa aveti impresia ca lucrurile “ii intra pe o ureche si ii ies pe cealalta”. Debordeaza de energie, se intereseaza de tot, se amesteca in orice.
Un obiectiv major: ca-na-li-za-rea. Retrasati fara incetare frontiera intre ce e permis si ce e interzis, reamintiti exigentele dumneavoastra in ceea ce priveste viata de familie (curtoazie, participarea la treburile menajere, respectul spatiului fiecaruia…), administrati situatiile noi, cum ar fi sa mearga singur la scoala: tot atatea lucruri de repetat zilnic.
Papagal? Ce parinte nu a visat sa aiba la dispozitia sa un papagal? Cine nu a fost exasperat de o pereche de incaltaminte abandonata pentru a mia oara in mijlocul sufrageriei? Sa repeti totul, pentru tot, tot timpul, este epuizant, mai ales dupa o zi grea de lucru.
Fiecare familie are propriile sale valori fundamentale, pragurile sale de toleranta, asadar fara sfaturi universale in materie. Si ramaneti pozitiv, pentru ca punand toti la un loc ceea ce este esential pentru fiecare este un exercitiu foarte bun. Acest lucru permite deasemenea sa aveti o “unealta de referinta” pentru a aminti fiecaruia care ii sunt temele. Merge intotdeauna mai bine cand spuneti: Cu cat regulile familiale sunt mai explicite si mai stabile, cu atat copiii gasesc repere mai usor. Nu vor incerca mai putin sa in calce regulile, dar macar le vor integra.
Ca multi dintre prietenii lor, ei vor fi fermecatori si bine crescuti…la altii acasa!
Nu asculta niciodata ce ii spunem
Nu asculta niciodata ce ii spunem continuare II
