Incepand de la 18 luni, copilul se opune adultului raspunzandu-i sistematic prin negatie. De aceea e numita “varsta lui Nu”.
Prin voce si gest, copilul spune “Nu”, refuza sa se supuna, face mutre, refuza sa manance, pur si simplu prin opozitie.
Acest “nu” are un sens veritabil, deoarece copilul il spune deliberat. Datorita ”autonomizarii” sale progresive, copilul regaseste multe interdictii din partea adultului si trebuie, asadar, sa le limiteze imprumutand mai intai gestul, apoi cuvantul “nu”. Deoarece aceste interdictii reprezinta pentru copil frustrari pe care le tolereaza cu greu, copilul va intra intr-un proces de “socializare’, marcat de invataturi: curatenie, respectul pentru cadrul impus, ritmuri regulate ale somnului si meselor, respectul fata de ceilalti, invata sa manance singur…
Eu singurAcestei etape si in jurul varstei de 2 ani si jumatate, se adauga faza “Eu singur”. Din acest moment copilul va dori sa faca totul el insusi, ceea ce genereaza usor o furie sau o criza de lacrimi daca ceva nu-i parvine. De la soseta pe care vrea sa o puna singur, la paharul pe care vrea sa-l umple el insusi, totul este un pretext de a creste limitele capacitatilor sale motrice si de a deveni autonom.
Aceste etape corespund deasemenea nevoii de a-l imita pe altul, in special pe adult. Micutul incearca, lansandu-se in numeroase sfidari, sa reproduca propriile dumneavoastra actiuni. Din pacate, nu ajunge atat de bine pe cate ar vrea intotdeauna…
Agresivitatea si opozitia sunt in orice caz normale (dar nu si obligatorii) pana la varsta de 5 sau 6 ani. Aceasta va merge atenuandu-se pe masura invatarii complete a limbajului si a competentelor motrice ale micutului.
El va putea atunci sa se exprime cu o usurinta mai mare si va fi astfel mai calm.
