Sari la conținut

Care este singura greșeală pe care o fac părinții atunci când copilul are un tantrum

Tantrum. Un cuvânt din 7 litere, aparent “exotic” pentru cine nu are copii. Pentru părinți însă… e un fel de bau-bau, coșmarul oricărei mămici sau oricărui tătic al cărui prichindel cu vârsta cuprinsă, de obicei, între 2 și 5 ani trece printr-un acces de furie. Unul “accesorizat” cu țipete, urlete, pumni, jucării trântite fix atunci când ți-e lumea mai dragă: în mijlocul magazinului, la medic, în concediu, la locul de joacă. Sună cunoscut, nu?! Și sigur te-ai și întrebat “Eu cu ce am greșit?!”. Ei bine, în viziunea unui celebru expert în parenting ai comis o singură greșeală.

Jo Frost este un expert în parenting, originară din Marea Britanie, cu o experiență în domeniu de peste 20 de ani. Autoarea mai multor cărți despre creșterea și comportamentul copiilor, Jo a fost protagonista show-ului “Supernanny” timp de 27 de ani. Cel mai recent volum al său, “Toddler Rules”, este dedicat întru totul “toddler”-ilor. Mai precis, părinților de copii cu vârsta cuprinsă între 2 și 5 ani. Iar provcarea supremă a acestei etape sunt tantrumurile!

Cel mai important lucru pe care părinții al trebui să-l cunoască depre copiii lor este faptul că aceștia sunt mult mai deștepți decât credem și că reușesc să citească limbajul nonverbal extraordinar de bine.

►Citește și Copilul la 3-4 ani: 20 de motive de plans din senin

“Nu-i subestimați! Și petreceți cât mai mult timp observându-le comportamentul. Pentru că ei observă toate indiciile limbajului nostru nonverbal. Sunt mult mai receptivi la ceea ce transmitem prin gesturile, mișcările, privirile noastre decât la ceea ce le spunem noi”, explică Jo Frost.

“Când un părinte spune <Nu, nu poți avea acel lucru>, copilul plânge și mai tare. E firesc. La vârsta de 2, 3 ani copilul trăiește într-o bulă a lui, iar lumea se învârtește doar în jurul lui și contează doar ce vrea el, când vrea el. Iar dacă acel <Nu> este rostit cu voce slabă ori, din contră, răstit, iar poziția părinteluli este una de supunere, de resemnare, părintele a pierdut bătălia din start. Copilul va începe să plângă. Prin urmare, învață că obține ceea ce își dorește doar dacă plânge și urlă. Nu cred că există vreun părinte al cărui copil să nu fi avut cel puțin un tantrum. Este normal.”

Ce este de făcut? Frost crede că tantrumurile reprezintă un mijloc de comunicare. La fel cum plânsetele unui nou-născut înseamnă de cele mai multe ori că trebuie schimbat scutecul, și responsabilitatea reală a tantrumurilor le revine părinților. Felul în care ei reacționează. Iar aceasta reprezintă cea mai mare greșeală pe care o fac părinții: nu-i observă din timp pe cei mici, nu sunt atenți la “semnalele” lor.

►Citește și Cum să-ți gestionezi furia față de propriul copil

Iată care sunt recomandările ei:

“Atunci când sunteți în parc, la locul de joacă – o activitate pe care copiii o adoră, și le spuneți că e momentul să plecați, cei mici intră în panică. Și pot trece printr-un tantrum. Le este frică să plece, cred că nu se vor mai întoarce niciodată la locul pe care ei îl iubesc atât de mult. Prin urmare, tot ce trebuie să faci este să-l anunți din timp că urmează să plecați peste <n> minute: 5,10, 15 în funcție de copil. Totodată, transformă ieșirile în parc într-o rutină și astfel copilul tău vă avea încredere că vă veți întoarce la locul de joacă”.

Căderile emoționale sunt cele mai solicitante tantrumuri pe care le poate experimenta un copil. Pentru că ele sunt mult mai profunde și necesită o implicare mai mare din partea părinților decât în cazul unui acces de furie obișnuit. Ca atunci când își dorește un anumit lucru, nu-l obține, se maniferstă prin urlete și țipete, iar după 5-10 minute pare că nimic nu s-ar fi întâmplat.

“De cele mai multe ori, căderile emoționale sunt proiecții ale unor anumite stări. Apar atunci când o schimbare semnificativă are loc în viața de zi cu zi a unui copil: divorț, un nou frățior, schimbarea locuinței sau a orașului, schimbarea grădiniței, decesul cuiva drag. Iar în astfel de situații este extrem de important cum reacționați. Și ajungem iar la rutină, căci rutina este cel mai bun lucru pentru un copil mic. De exemplu, dacă ați schimbat grădinița, poți apela la un mic truc: roagă-l pe cel mic să aibă grijă până la sfârșitul programului de un lucru de-al tău: o eșarfă, de pildă. Și fii cât se poate de pozitiv, cu zâmbetul pe față. Pentru că un copil dacă-și vede părinții veseli, zâmbitori, le va urma exemplul. Și încearcă să fii răbdător și să asculți ce au de spus, chiar dacă este vorba despre o banalitate, nu te enerva. Copiii sunt extrem de sensibili și reacționează la tot ce simt. Nu au puterea de a se autocontrola, precum adulții”.

Sursa: KidSpot

 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat

    Desenele animate și educația

    Plouă afară. E frig și cred că e un moment potrivit pentru acest subiect, despre care vreau să scriu de ceva vreme – despre educația copiilor și desenele animate. Un lucru e sigur, copiii...

    Abonează-te la newsletter
    Life.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!

    Evenimente Bucureşti