Baietelul meu a crescut cu povesti


Nimeni nu-și amintește culoarea băncilor sau modelul de pe tablă. Dacă închizi ochii și te întorci la o zi anume din școala ta, ce revine primul e o voce, un ton,...
La 6-7 ani, refuzul școlii aproape niciodată nu înseamnă lene sau răsfăț. Înseamnă că un creier încă în formare a intrat într-o situație pe care încă n-a...
Fiecare seară de duminică arată la fel în multe case cu copii de vârstă școlară: te uiți în frigider și te întrebi ce mai poți pune în cutia de pachet,...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.