Baietelul meu a crescut cu povesti


Sezonul de răceli și gripă expune familiile unui flux constant de probleme previzibile: febră, congestie nazală, tuse iritativă, scăderea apetitului, perturbarea...
Cezariana programată este o intervenție chirurgicală stabilită înainte de debutul travaliului. În mod ideal, ea se face doar atunci când există motive medicale...
Sfârșitul toamnei și începutul iernii aduc o creștere constantă a infecțiilor urinare în rândul gravidelor. Fenomenul este documentat în clinici și...
eu am un baietel de 4 ani si i-am citit foarte putine povesti.in schimb am preferat sa stau cu el de vorba ,indiferent daca avea 6 luni sau 3 ani.gangurea si ma privea in ochi.pe masura ce a crescut m-a ascultat cu atentie,si chiar venea si el cu o idee si dezvoltam povestea.asa era mult mai atent ..cand ii spuneam o poveste (pur si simplu inventata de mine),personajele erau intotdeauna mama,tata si copilul,povesti cu efect pozitiv si critici constructive.sunt povesti cu sfaturi pe care el le pune in practica.acum ,la 4 anisori,el imi spune cate o poveste.consider ca este mai bine sa purtam un dialog cu copilul ,sau sa-l intrenam la o discutie decat sa stea blocat acolo si sa ne asculte.