Ieri, am ieşit la prânz cu prietena mea, însărcinată în aproape 8 luni. Am ales un restaurant de tip bufet, nimic special. Ne-am comandat ce ne-a făcut cu ochiul: ea, chestii verzi şi sănătoase, eu, nişte porcării după care tânjeam de multişor. La final, am vrut să ştim dacă plăcinta cu mere e de post. Întreb întâi eu. Doamna care ne servea nu înţelege, aşa că întreabă şi prietena mea.
Aşteptăm un răspuns simplu: da sau nu.
În schimb, o văd pe respectivă doamna cum începe să-mi măsoare prietena din priviri.
-Sunteti însărcinată, cumva?
Mă rog, la cele 31 de săptămâni acest lucru era mai mult decât evident. Îi răspunde, totuşi:
-Da…
Un da dintr-ăla cu jumătate de glas. Nu înţelegea rostul întrebării. Urmează reacţia doamnei sub formă de avalanasa:
-Si ţineţi post? Gravidă ţineţi post? Păi nu realizaţi ce faceţi? Nu vă gândiţi la copil? Dacă MOARE copilul?
(…)
Citește mai mult pe www.ruxandraluca.ro!
