Sari la conținut

Educatia suedeza, cea mai buna din lume

Lia Stoica traieste de mai multi ani in Suedia si este pasionata de copii si educatie, de un mod de viata sanatos si adevaratele valori. In randurile de mai jos ne explica principiile suedeze ale cresterii copilului, care au uimit intreaga lume prin eficacitatea lor, fiind acum model pentru majoritatea sistemelor europene de educatie.

 

"Copiii sunt laudati si incurajati in ideea ca toti sunt creativi, talentati, buni in felul lor"

Primul lucru pe care il spun cand sunt intrebata despre Suedia este ca e o tara minunata de crescut copii. Politicile sociale, sistemul educational si mai ales modul in care vad si cresc suedezii copiii m-au facut sa aleg, la 34 de ani, sa las la o parte jurnalism, PR, marketing si ce mai lucrasem eu pana atunci si sa ma reapuc de facultate pentru a ma face profesoara de prescoala. Suedia nu mai are conceptul de gradinita de multi ani, prescoala (la care copiii pot merge de la 1 an) fiind vazuta ca un prim pas in ceea ce, la nivel international, se numeste lifelong learning. Sistemul prescolar suedez este in marea majoritate de stat, care pune mare accent pe calitatea actului pedagogic, subventionat din trei parti: bugetul de stat, bugetul comunal si o taxa platita de parinti care nu poate fi mai mare decat alocatia primita de fiecare copil. Orice copil ai carui parinti lucreaza sau studiaza are dreptul la un loc intr-o prescoala apropiata de casa, chiar si copiii ai caror mame sunt in concediu maternal au dreptul la cateva ore pe saptamana. Astfel, mai mult de 90% din copiii de pana in 5 ani merg la prescoala. Acest sistem, luat de model de foarte multe alte tari dezvoltate economic, nu a aparut peste noapte, ci in zeci de ani de implicare reala, de multe ori iesiri in strada, a pedagogilor, parintilor si in final a politicienilor.

Atat sistemul educational cat si tipul de parenting al suedezilor vad copilul ca pe o fiinta activa, competenta, cu personalitate si mod propriu de a vedea lumea, ca mici creatori de cunoastere. Copiii sunt laudati si incurajati, dar nu in mod competitiv ”esti cel mai bun/esti cel mai slab”, ci in ideea ca toti sunt creativi, talentati, buni in felul lor. Cand fac cate o traznaie, la copii nu se ridica glasul si nu sunt pedepsiti. Asta nu doar la prescoala, ci si acasa. Mi-a explicat chiar barbatul meu, care a lucrat 25 de ani cu copii, ca daca tipi “uite ce prostie ai facut!”, copilul se va speria si bloca in tonul vocii, incapabil sa iti mai urmareasca rationamentul de ce e gresit ce a facut. Pe cand, daca ii explici greseala si consecintele cu ton calm, va avea timp sa inteleaga, sa ii para rau, sa incerce sa nu mai repete. Asa cum si un adult poate varsa un pahar de suc, poate calca si strica ceva sau se poate sprijini cu mana murdara de un perete alb si nu ne luam la bataie si urlat pentru asta, si un copil are dreptul sa fie tratat cu acelasi respect chiar si cand greseste.

De mai bine de 30 de ani este interzis prin lege sa lovesti copiii. La acesti copii nu se tipa, nu se ridica glasul. Dar invata de cand sunt foarte mici sa spuna stop cand simt ca un alt copil le invadeaza spatiul, sa isi ceara scuze si sa dea o imbratisare cand au impins sau lovit alt copil, sa reactioneze cand vad alt copil impins sau lovit, sa respecte pentru a fi respectati. In aproape 3 ani aici am vazut un singur copil, un baietel de vreo 3 ani, tavalindu-se pe jos si plangand ca vroia ceva, la care tatal sau a raspuns calm: ”in afara de faptul ca deranjezi oamenii din jur, nu obti altceva”. Ca prin minune, copilul s-a potolit.

 

"Copiilor nu li se impune nimic"

Desi au un anumit program orientativ (pranz, gustare, iesit afara, somn, joaca, activitati creative), copiilor nu li se impune nimic, isi aleg singuri ce tip de activitate doresc sa faca. Unii vor sa picteze, altii sa modeleze, altii sa se joace cu papusile sau cu lego. Din mancarea de la pranz si gustare, copiii sunt incurajati sa guste din tot, sa decida singuri ce le place si ce nu. La fel si acasa, nu am vazut pana acum copil indopat, ”hai, mai ia o lingura, si inca una pentru mama, pentru bunica” sau amenintat ca nu mai creste daca nu mananca legume, ca asa ajung copiii sa aiba o problema cu mancarea. In acelasi timp, de la varste foarte fragede (1 an si un pic, cand incep prescoala), copiii sunt lasati sa invete singuri sa se hraneasca cu lingura, sa se imbrace, sa se incalte, chiar daca asta inseamna mancare pe toata fata si pe haine (de-aia au toti copiii cel putin un schimb de haine la ei) sau 15-20 de minute de intors ghetutele pe toate fetele. Nici macar pampersul celor foarte mici nu se schimba cand vrea adultul, luand pe sus copilul din mijlocul jocului sau explorarii nisipului, ci copiii sunt intrebati. Cei mai multi vor sa fie schimbati, pentru ca e inconfortabil, dar celor care vor sa isi vada de joc sau explorare li se respecta decizia.

Natura si familia

Natura joaca un rol foarte important in cresterea si dezvoltarea copiilor. Vara, iarna, soare, ploaie sau ninsoare, copiii ies afara zilnic. Se fac excursii (mai lungi sau mai scurte, depinde de varsta) in padure, se exploreaza plantele, pasarile, ciupercile, insectele, pana si dejectiile animalelor! Copiii se joaca in nisip, praf, iarba, zapada, cu apa, noroi, pietre si nu am auzit pana acum un adult spunand “vezi sa nu te murdaresti”. Topaitul in balti, construitul din noroi, tavalitul in iarba sunt vazute ca moduri extraordinare de explorare a lumii. Hainele murdare se spala.

Natura joaca un rol principal si in relatia copii-parinti. Dupa ce se aduna pe acasa de la munca, de la scoala, suedezii mananca in familie, apoi au program cu copiii, aproape zilnic. Iesit la plimbare, cu bicicletele, la cules de zmeura, afine, ciuperci, la pescuit si plimbat cu barca, iarna la sanius sau patinat. Parintii sunt activi in viata copiilor, din prima zi, atat mama cat si tatal, de la schimbat scutece, hranit, imbaiat, pus la culcare, pana la diverse activitati cand mai cresc. La orice petrecere am fost, in vacante cu alte cupluri de suedezi, copiii sunt prezenti. Aici nu prea exista lasat copiii la bunici. Si ce imi place e ca toata lumea se implica, face ceva cu si pentru copii, fara sa fie afectate activitatile sau relaxarea de adulti. De exemplu, vara asta am fost o saptamana mai in nord, la casa de vara a familiei sotului meu. Eram 13 adulti si 4 copii de 6-9 ani. Fetele se jucau cu ale lor, dar si noi interactionam firesc cu ele, ba beam o cafea imaginara, le cronometram cursa de alergat. Intr-o zi am avut o petrecere unde, pentru a face ceva amuzant si pentru copii, fiecare si-a construit o palarie, copiii au ales cea mai amuzanta palarie a adultilor. In alta zi am organizat un balci, cu roata norocului, loterie, aruncat mingea in cutii de bere sau galeata cu apa. Fiecare incercare costa o coroana si la final fetele si-au impartit banii castigati.

Egalitatea intre sexe si diversitatea

Doua teme, sa le spun asa, sunt foarte importante in cresterea copiilor suedezi: egalitatea intre sexe si diversitatea. De multe ori am auzit si vazut diferite opinii ale romanilor legate de primul subiect, pe care le consider prejudecati si interpretari superficiale, ca sa nu zic mai mult. Egalitatea dintre sexe nu inseamna sa fie baietii imbracati in rochii, sa li se dea papusi si fetelor masini si pistoale, din asta rezultand baieti efeminati sau gay si fete masculine si dure. Ideea este de a oferi atat baietilor, cat si fetelor sanse egale de a-si dezvolta abilitatile, de a se juca cu orice fel de jucarii si materiale, fara a li se induce anumite tipuri de comportament “specific fetelor/baietilor”. Baietii fac margele si bratari, asa cum fetele construiesc din lemne si cuie. Dar cel mai important este modul de a interactiona cu copiii, indiferent de sex. “Nu tipa/impinge, fetitele sunt cuminti si dragute”, “hai ca nu doare asa tare, nu plange, ca esti barbat!” sunt genul de reactii la care noi, adultii, nu ne gandim prea mult, asa am fost invatati ca fetitele sunt cuminti si printese, baietii au voie sa fie mai zurlii, dar sa nu planga prea tare, ca doar nu sunt fete. Se lucreaza foarte intens la schimbarea acestui tip de reactie, un copil care impinge alt copil sau tipa va fi corijat cu blandete, explicandu-i-se de ce nu e bine si in acelasi fel, indiferent daca e fetita sau baiat. La fel, un copil trist sau care plange ca s-a lovit va fi mangaiat si linistit indifferent daca e fata sau baiat.

Pentru ca Suedia este o societate multiculturala, copiii sunt invatati despre diversitate de la varste cat mai mici. Diversitatea se invata prin contactul cu ceilalti, care pot veni din culturi diferite, pot avea parul cret si pielea neagra, dar si din tot felul de carticele. Copiii invata din povesti ca si fetele pot fi curajoase si bataioase si le place sa joace fotbal, ca si baietii plang si le place sa faca prajituri, ca mama Anei se casatoreste cu Lisa, ca mama are un nou prieten sau ca o pereche de doi girafi (doi masculi) infiaza un pui de crocodil, cum poate fi situatia in familie cand apare un nou fratior. In acelasi timp citesc si despre aventurile lui Pippi Longstocking (probabil cel mai iubit personaj de poveste, atat de catre baieti cat si de fete, personaj care desi a ajuns celebru in toata lumea, a fost primit cu ceva rezerve cand s-a "nascut" tocmai pentru ca iesea din tiparele si normele vremii care spuneau cum ar trebui sa fie o fata), si carti cu printese si printi, cu pisici si alte animalute. Cand sunt ceva mai mari (cum e fetita noastra de 8 ani), pot afla despre cum se fac copiii tot din carti adaptate varstei lor, fara berze si seminte fermecate inghitite de mamici.   

Acest mod de a vedea copilul presupune un proces de invatare atat colectiv, cat si individual, unde adultii si copiii invata unii de la altii, dar si de la materialele cu care lucreaza si de la mediul inconjurator/ambiant. Respectul pe care il primesc copiii, vazuti ca indivizi inteligenti, cu personalitate si pareri proprii, ii ajuta sa devina adolescent si apoi adulti responsabili, independent, care isi asuma deciziile, dar si greselile.

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
  • Natalia

    Chiar asa e? Atat de roz sunt lucrurile?

  • Central Scrutinizer

    http://www.telegraph.co.uk/women/mother-tongue/10636279/Have-Swedens-permissive-parents-given-birth-to-a-generation-of-monsters.html

    nu cred ca a facut cineva mai mult rau notiunii de educatie decat creaturile care isi spun "mamici"

  • Username-ul tău...

    ...si cu toate astea, Suedia inregistreaza una dintre cele mai crescute rate privind suicidul in randul tinerilor...

    http://en.wikipedia.org/wiki/Suicide_in_Sweden

  • Dacul

    Sunt si eu mamica de doi copii dragalasi, aici, pe meleaguri mioritice... Va spun sincer, din totdeauna m-am intrebat cat de permisiv sa imi cresc copii pentru a nu le atrofia bunul simt si dragostea de munca, ordine sau autodisciplina. Si totusi, cat de restrictiv pentru a le stimula creativitatea, curiozitatea, entuziasmul si increderea in sine?
    Ei bine, in umila mea opinie, libertatea nu este totul. Sunt de acord cu explorarea naturii, murdarirea (care "este buna"), timpul petrecut in colectivitate si, mai ales alturi de parinti. Dar sa ii dai libertate totala in a decide (de la 1-3 si chair la 6-8 ani) ce activitate sa faca mi se pare eronat.
    Nici un copil de 6-8 ani, daca este dotat ("gifted") atat intelectual cat si fizc nu reuseste sa se limiteze la 2-3 activitati in care sa persevereze (pt. ca le face pe toate cu usurinta) si va sfarsi la 14-15 ani prin a face "de toate cate nimic", pentru ca de cele mai multe ori se plictiseste/plafoneaza etc. Si astfel, culmea, va ajunge un adolescent care nu stie pe ce drum sa apuce (deorece poate aplica pt. orice meserie), si, va deveni, mai apoi un adult dezamagit de alegerile pe care le-a facut, ca sa nu spun un profesionist mediocru in domeniul in care activeaza. Si iata originea depresiei...
    Bine, eu am ajuns la concluzia ca undeva la 8-10 ani (ai copilului) un adult responsabil ar trebui sa isi indrume copilul, incurajandu-l cumva (fara sa a pune presiune asupra lui) sa persevereze asupra activitatilor unde are rezultatele cele mai bune.
    Ei, acest lucru mie mi se pare cel mai greu, pt. ca in momentul in care o activitate (inot, tenis, fotbal, vioara, chitara, canto, matematica, astronomie etc.) depaseste etapa de initiere/nou/interes devine monotona iar efortul depaseste cumva motivatia si curiozitatea unui copil de a persevera...

  • Parinte si profesor

    Din acest articol se poate trage concluzia ca suedezii isi considera copii fiinte autonome, capabile sa ia singure decizii corecte pentru dezvoltarea lor. Imi cer scuze pentru inapoierea mea, dar sunt atat parinte cat si profesor si nu sunt de acord cu o asemenea viziune. fiind martorul esecului a sute de copii ai caror parinti nu au timp pentru o educatie corecta a acestora. Parintele are rolul de a supraveghea si inlesni o dezvoltare fizica, intelectuala si sociala cat mai buna pentru copii sai. Odata cu intrarea in sistemul educational, o parte a acestei indatoriri este preluata de scoala. Totdeauna copiilor trebuie sa li se acorde suportul necesar, acest lucru neinsemnand sufocarea personalitatii lor !

  • Lia

    Imi permit sa spun si aici ce am zis la momentul aparitiei art despre generatia de "monstrii" din Suedia, aparut in presa britanica si preluat si dat de exemplu de "nu merg lucrurile bine in Suedia" de presa romaneasca: A aparut prin presa romaneasca o traducere a unui articol din presa britanica, o interpretare a unei carti a unui psiholog suedez care face niste observatii despre o anumita parte a parintilor de aici care in numele egalitatii si dreptului copiilor la "o voce" au ajuns sa nu ii mai invete nici reguli, nici obligatii. Dupa cum am spus deja in cateva randuri, eu nu spun ca punctul de vedere al psihologului e bun sau gresit, este UN punct de vedere, asa cum alti psihologi/sociologi/pedagogi vad altfel situatia. Eu una am cunoscut cateva cazuri de "mici monstruleti", dar cele mai multe exemple din jur sunt de copii cu care se discuta deschis, care sunt tratati ca fiinte umane, nu ca ceva inferior, care stiu si reguli si rasfat si iubire, dar care nu stiu ce inseamna urlat la ei sau lovit ca metoda de educare. Ideea de baza e ca din cate vad in Suedia, atat subiectul cresterii copiilor cat si al educatiei formale (ultimele rezultate scolare arata ca e in scadere calitatea actului educational, din varii motive, atat la nivel politic, cat si la nivel de pregatire a profesorilor si de implicare a parintilor) sunt discutate, dezbatute, cautate solutii. Ceea ce eu consider esential. In acelasi timp, se poate vorbi de o rata crescuta a suicidului in tarile nordice fata de cele sudice din cauza principala VREMEA si intunericul (intre octombrie si martie se ajunge si la doar 2 ore de lumina difuza pe zi, chestie care afecteaza si cel mai bogat om din lume, din pacate), nu nivelul de trai sau educatia.
    Despre ce am scris in articol, din propriile mele observatii, cred ca se intelege gresit ca in Suedia copiii sunt lasati sa faca ce vor, n-au reguli, n-au limite, urla, distrug, mananca doar cand vor si se duc la culcare la 2 noaptea! A oferi copiilor chiar de la varste foarte mici posibilitatea de a alege activitati, de a-si spune parerea (verbal si non-verbal) despre ce le place si ce nu inseamna a le da si lor o parte din puterea de a-si influenta viata (la prescoala, acasa), de a descoperi lumea si in termenii lor, nu doar impusi de adulti, de a veni cu propriile intrebari si teorii, de a fi ascultati. Copila mea a terminat acum clasa a 2-a, a avut tot anul lectii de facut acasa, teme de gandire si studiu individual si cu parintii (despre ce inseamna a fi un bun prieten, ce inseamna minciuna si ce consecinte are, despre planete si univers, despre locul unde traim, etc), la scoala au materii si anumite teme de studiu, ideea e ca nu prea li se da de invatat pe de rost, ci li se da foarte mult spatiu de interpretare, de a arata cum inteleg ei anumite concepte. Cand a avut tema "univers" am citit texte, ne-am uitat la filmulete despre Big Bang, soare, planete, la scoala au facut machete din diverse materiale, sa inteleaga. Cand au avut la matematica masuri, ne-am pus pe facut o prajitura si am masurat lichide, materii solide, sa inteleaga practic ce inseamna litru, decilitru, grame. Formele geometrice au fost mult mai usor de inteles cand ne-am pus sa cautam prin casa in ce obiecte gasim patratul, dreptunghiul, piramida. Da, copila noastra poate alege daca isi face temele imediat ce vine de la scoala sau dupa masa, de ex, dar asta nu inseamna ca nu stie ca trebuie sa le faca. Si stie si ca noi muncim din greu pentru banii cu care platim si facturi si mancare, asa ca nu ne cere zilnic cate o jucarie. Si tot acasa suntem atenti la ce ii place sa faca si are talent: picteaza, coase impreuna cu mine papusi din fetru, schimbam cuvinte in engleza, citeste si o incurajam sa citeasca, sa ne povesteasca ce a inteles din ce citeste. Stie ca trebuie sa se trezeasca dimineata la 6.30 ca sa ajunga la scoala, asa ca seara la 9 nu stam la prea multe discutii, se baga in pat si adoarme in cateva minute.
    Ca parinti, colaboram cu scoala, nu lasam toate obligatiile pe capul lor si acasa o lasam sa creasca ca o buruiana. Ne ajuta la treburile din casa, are treburi de facut (ordine in camera ei, sa isi puna frumos hainele, sa stranga vasele dupa masa, ma ajuta in gradina), dar am invatat-o prin discutii si explicatii de ce are si ea rolul ei in ale casei, nu i-am impus sa faca ceva “ca asa zic eu!”. Si treaba asta e destul de general valabila aici, chiar daca mai sunt si extremele (parinti prea protector, prea ingaduitori sau cu probleme – alcoolism, fara slujba).
    Sunt multe articole pe net, in engleza, despre calitatea sistemului de invatamant prescolar suedez, daca va intereseaza. Eu prefer s ava las un link catre un art scris de o americanca ce isi creste copiii in Suedia. Toate bune! http://www.edutopia.org/global-education-sweden-preschool

  • Gabriela

    Ca sa zic sincer, aceleasi reguli sunt si in Statele Unite, insa aici educatia e cea mai proasta din lume. Aici se vede o incercare a profesorilor sa educe parintii ca regulile sunt necesare, pentru ca lucrurile o iau in jos mult in educatie. Acest articol este complet irelevant pentru care educatia suedeza e cea mai buna. Spre exemplu: sistemul social de educatie si sanatate. Astea le avea Romania inainte, dar nu si acum! Astea nu le are Statele Unite! Salariile profesorilor sunt egale cu cele ale doctorilor. Asta le avea Ro inainte si nu le are acum. Si nici SUA nu le are. Etc.... Etc.... In concluzie, acest articol este complet irelevant! Mamicilor, va rog faceti reguli copiilor vostri, altfel cum sa invete ce e bun si ce e rau? Vorba cuiva din comentatori, altfel cresc ca buruienile.

  • Username-ul tău...

    chestia asta are multe nume: social engineering, lebensborn... adultii intotdeauna vor sa schimbe ceva, pe scara cat mai mare. Schimbam sistemul de educatie, facem copii mai buni, rearhitecturam lumea si oamenii. Chiar si "sa lasam copii sa faca ce vor" e tot o metoda, tot un sistem, tot un control asupra lor. Cata vreme copiii nu pot trai neajutati, sunt controlati. Sa schimbam sistemul de control, pentru ca nu ne-a placut sistemul in care am fost noi crescuti? Deci se aduna o multime de adulti care de fapt sunt autisti dar au fost educati, adica constransi, sa se comporte cat de cat normal, si astia se apuca sa reformeze educatia pentru ca pe ei i-a durat negarea autismului lor, cand erau copii. Admirabil. In mintea masonului standard acest fel de idiotenii se cheama Progres.

  • Japur

    Locuiesc in Scandinavia de 20 de ani si vad consecintele acstei educatii: multi lenesi. Universitatiile sunt pline acum de a doua, treia generatie de veniti, care au parintii educati altfel. Matematica, fizica, chimie, alte stiinte reale sunt putin cautate, sunt considerate grele, cer prea multa munca...Cui ii trebuie sa isi bata capul cu chestii din acestea cand de mic esti lasat sa fii poet, ganditor, etc...Nimic nu e perfect cu nici un sistem de educatie, pacat ca se sacrifica vreo 2 generatii pana se descopera greselile pedagogiei moderne....

  • Username-ul tău...

    Nu mai credeti in tot ceea ce cititi si Noi locuim aici in Suedia de ceva ani buni ,totul nu este chiar asa de roz cum am citit cu totii mai sus,nu mai ridicati in slavi sistemul suedez Stim cu totii cei care locuim aici ca nu este chiar asa,totul este numai la exterior sa dea bine ptr restul de afara dar in interior este.....pfuuu,

  • Suedia

    O porcarie de sistem! Eu locuiesc in Suedia si am copilul la gradinita aici. A mers cum se spune in articol de la varsta de 1 an. Doamnele de aici nu Poti sa le numesti educatoare ca nu educa nimic! Sunt efectiv bone, Scot copiii in ploaie, in zapada, in ger. Asa fara o logica prea mare.
    Ce e bine in a lasa copiii sa faca ei ce vor? devin haotici, nu mai stiu ce e aia respect. E o nebunie. stiu 2 cantece si nici alea intregi. Eu personal in tineretea mea am lucrat la o gradinita in Romania si pot spune cu mana pe inima ca nu se compara, Era de 1000 de ori mai buna ca asta de aici. Cum Poti sa numesti prescoala cand nu invata nimic. Unde e pedagogia in toata chestia asta? Se duc la scoala tampiti si far sa stie sa numere corect pana la 20. Nici nu am cuvinte... Cum mai am mai spus e un loc unde sa ne lasam copiii cand mergem la serviciu, dar asta nu inseamna ca e si educativ.
    In general viata in Suedia e de necomparat cu cea din Romania, nu ai atatea griji si sistemul ( in general) te sustine. Dar asta nu inseamna ca totul e perfect, departe de lucrul asta!

  • Lia

    @Suedia: doamna/domnule, este tare trist sa vad ca unii romani nu isi scot romanismele din cap nici intr-o alta tara. Daca ai senzatia ca al tau copil nu invata nimic nici afara, nici in activitatile cu ceilalti copii, presupun ca nici prin desen, construit, proiecte cu frunze, bete, pietricele, marea "buba" fiind ca nu stie sa numere si nu stie cantece pe de rost, mi-e teama ca ai ratat esentialul. Da, oribil sistemul prescolar suedez! 2-3 adulti la grup de 15 copii, iesit cat mai mult in natura, invatat copiii ca au si ei dreptul la opinie si a alege ce vor sa faca, brrr, groaznic! Mai bine in Romania unde ai o educatoare si o ingrijitoare la 30-35 de copii, nu ies afara ca se murdaresc, invata cantece si poezii pe de rost ca sa "dea frumos" la camera cand ii pozeaza mami si tati la serbare, copii care sunt crispati si spun "doamna ne-a zis ca nu e voie/doamna ne-a zis ca nu e bine", totul incepe cu NU. ce sa mai spun, te compatimesc ca iti dai copilul la prescoala suedeza, dar si mai mult il compatimesc pe copilul care de la prescoala suedeza vine acasa la parinti pentru care conteaza cat stie sa numere la 4-5 ani si cate cantece stie pe de rost.

Trimite un comentariu
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

adevarul.ro

click.ro
..

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!